Proiect. Scena9

Proiect. Scena9

Re-enactment culinar

Bisof

Pentru Scena9

Vara aceasta Scena9  m-a provocat sa testez o reteta din #jurnalculinarmariacantilli un  caiet de retete pe care Pro Patrimonio il pregateste de tipar. M-am bucurat tare si am ales sa fac un bisof, un punch alcoolizat bun atat vara cat si iarna. Minunata Tuan Nini a ilustrat reteta pas cu pas asa ca nu-mi ramane decat sa va invit sa incercati aceasta bautura servita candva din vase bogat impodobite, exact ca mitra episcopului ce da numele punch-ului nostru.

Organizezi un eveniment culinar?

office@biscuit.ro

0

Proiecte & campanii gastro

adriana@biscuit.ro

Vrei parerea unui gastronom?

office@biscuit.ro

Mini-cronica: Zexe

Mini-cronica: Zexe

Ceea ce trebuia sa fie o prajitura in noul spatiu Zexe (au inchis Icoanei si Sofia si au mutat totul pe Bd. Aviatorilor) s-a transformat in ciorba de perisoare pentru unii, jumari de somn si porc pentru altii si cartofi cu inghetata de trufe pentru mine. Da, asa am citit in meniu.

In realitate am primit un cartof mare taiat in patru, fierbinte, cu ceva branza rasa fin cremoasa la baza. Dupa ceva tatonari si investigari in cosulet, gasind doar o urma de crema de branza cu mici puncte negre, am intrebat politicos-curios ce e cu inghetata. Mi s-a confirmat ca aceea este si ca, in ceea ce sper ca este doar o redare defectuoasa a ospatarului, doamna chef a gandit-o asa – sa fie luata din congelator si pusa pe cartof cand e fierbinte ca sa se topeasca. Minunat, insa am recomandat sa se ia in calcul faptul ca la masa vine deja topita si se duce tocmai efectul si motivul pentru care este comandata (nu am zis si ca era doar o lingurita, cantitate insuficienta pentru cartof).

In schimb Foret noir, adusa de la Zexe Brasserie de peste drum, a fost excelenta; de mult nu am mai mancat o prajitura atat de fina, amaruie cat trebuie, dulce cu masura si alcoolizata cu generozitate. 

PS: la jumari am primit catei de usturoi din belsug, pesemne s-a inmultit ceata de vampiri din oras. 

wikpedia commons

Recenziile sunt pareri personale, au un inerent grad de subiectivism si reflecta strict ceea ce am experimentat intr-un anume moment intr-un anume loc. Alte persoane pot avea experiente diferite si e ok, de gustibus non disputandum. 

Mancare romano-slovena?

Mini-cronica: brunch la Muzeu cu Mihai Toader

Mini-cronica: brunch la Muzeu cu Mihai Toader

Mihai Toader, chef si co-owner Soro lume, a gatit la Beans & Dots, cafeneaua Muzeului de Arta Recenta, un meniu de toamna cu note de fum si flori de fenicul, texturi de ciuperci alunecoase si piure de varza spectaculos.

Impecabil, ca mai toate ce ies din bucataria lui Mihai (si, surprinzator sau nu – crema de praz cu zahar ars a fost un desert truly wow). 

wikpedia commons

Recenziile sunt pareri personale, au un inerent grad de subiectivism si reflecta strict ceea ce am experimentat intr-un anume moment intr-un anume loc. Alte persoane pot avea experiente diferite si e ok, de gustibus non disputandum. 

4-hands dinner: meniu romano-sloven la NOUA

4-hands dinner: meniu romano-sloven la NOUA

Eveniment Ambasada Sloveniei 

La sarbatorirea a 30 de ani de misiune diplomatica slovena in Romania chef Alex Petricean si echipa lui au lucrat cu chef Miha Dolinar si pastry chef Hilton pentru a dezvolta preparate nici romanesti nici slovene, ci un mix care sa integreze ce e mai bun in fiecare. A fost un deliciu si ma bucur ca l-am putut aprofunda a doua zi la Noua intr-un meniu extins. 

4 hands dinner sloveno-roman la NOUA

A lua masa cu cineva inseamna a impartasi bucatele din tine caci convivii traiesc impreuna acele ore. Cina gandita de chefs Dolinar si Petricean a pus pe masa un exemplu perfect de gastro-diplomatie la care noi am adaugat conversatia spumoasa, un debate pe tema construirii unei destinatii turistice.

Ma bucur sa vad ca fiecare nou meniu Noua este mai bun, mai generos in ganduri si gusturi ca precedentul; si cel mai tare m-am bucurat sa gust unul din cele mai faine deserturi neo-locale de la noi – trandafiri cu zmeura si leustean. 

PS: Noua va deschide Noua B.A.R (Bucatarie Aproape Romaneasca) pe Ion Mihalache curand. 

wikpedia commons

Recenziile sunt pareri personale, au un inerent grad de subiectivism si reflecta strict ceea ce am experimentat intr-un anume moment intr-un anume loc. Alte persoane pot avea experiente diferite si e ok, de gustibus non disputandum. 

Trip: Sotrile, acasa la Ingeri si zmei

Trip: Sotrile, acasa la Ingeri si zmei

Ca sa ajungi la Sotrile treci codri de arama (paltini), urci munti pitici (coame de deal, mai degraba) si-ti scalzi privirea in barajul cu nume de copac. 

Am facut drumul acesta saptamana trecuta si ca orice poveste care se respecta la punctul culminant am avut Ingeri si zmei- basme din portelan. 

Aici povestea deviaza caci ingerii si zmeii au aceeasi mama si acelasi tata. In atelierul de ceramica domneste si isca magie Irina Maini de Aur, in Regatul de Afara e rege Ludovic (ministri plenipotentiari si ambasadori scumpi la fata ii sunt Vulpitoi, Norvi si Chocolate; pe primul il vedeti in fotografii dormind in scaun ca-n parlament). 

Am fost acolo pentru a vedea ce le inspira vasele, de unde ies formele delicate, suprapunerile cromatice in care tremura lumina, irezistibilul fragil al ceramicii de autor. 

Am gasit un atelier luminos, vag scandinav amintind poate de perioada in care Irina a fost parte din Ikea, o gradina ca o dumbrava minunata si doi oameni calzi ce mi-au pus compot de pere si sufletul pe masa. Sigur, pisicii au pus si eu umarul la cimentarea relatiei. 

Sotrile, ale carui ciuperci si fructe de padure sunt deja pe mesele restaurantelor neoromanesti via Leontin Alexe, este la 14 km de Campina, mai exact la poarta basmului. Veti mai auzi de el! Ciupercile mele salbatice vin toate de acolo. 

wikpedia commons

Recenziile sunt pareri personale, au un inerent grad de subiectivism si reflecta strict ceea ce am experimentat intr-un anume moment intr-un anume loc. Alte persoane pot avea experiente diferite si e ok, de gustibus non disputandum. 

Ai bea un punch ca acum trei secole?

Mini-cronica: Pasticceria Flavian Dobre

Mini-cronica: Pasticceria Flavian Dobre

Mergand sa luam becuri cu led ca-s mai economice am trecut pe langa aceasta cofetarie pe care o aveam pe lista dar nu se nimerea in drum (este in mall Colloseum).

Un spatiu imens si foarte atent decorat cu o oferta variata – prajturi, macarons, torturi la felie, praline. Am luat patru prajturi si m-am bucurat sa descopar ca sunt facute cu grija desi mult prea dulci pentru mine (Rocher mai ales).

Amandina a fost cea mai gustoasa dintre toate desi, avand ganache in loc de crema cacao & fondant, nu respecta reteta originala.

Stone, impecabil realizata, ar mai merita investigata putin (raportul caisa-fructul pasiunii in special).

M-a distrat Religioasa – un choux bland si timid in realitate, dar cu nume aspirational romanizat (desertul Religiuese este practic un choux cu mot, avand o gogosica alipita artistic peste cea grasuta de la baza; vezi foto din arhiva Laduree, Christophe Michalak si Funcooking.co.uk). La religieuse a fost inventata in Franta in secolul XIX si botezata asa deoarece seamana cu portul unei calugarite. 

wikpedia commons

Recenziile sunt pareri personale, au un inerent grad de subiectivism si reflecta strict ceea ce am experimentat intr-un anume moment intr-un anume loc. Alte persoane pot avea experiente diferite si e ok, de gustibus non disputandum. 

Un meniu intreg bazat pe oua?

Mini-cronica: Casa Capsa

Mini-cronica: Casa Capsa

Pentru ca era dupa colt de Maimuca am zis sa bem ceva la Capsa (Cosmin), respectiv sa mancam o prajtura (fetele). Cofetaria s-a mutat in spatiul vechi, original de pe Calea Victoriei unde a scos si mese pe trotuar – luam o prajitura la sosea acolo unde se facea politica si literatura acum un secol si ceva.

Vitrinele sunt doldora cu prajituri clasice si noi la preturi de bulevard. Interiorul vintage, elegant; prajiturile fac cu ochiul in acelasi fel desuet ca la Demmel sau Gerbaud. Apoi le-am gustat si s-a lasat tacerea; numai putin caci totusi, suntem gastronomi si avem limba antrenata.

Amandina si boema chiar au fost lasate in farfurie. Ma rezum sa scriu ca au fost dulci si atat. Nu pot scrie mai mult. Ma doare sufletul cand ma gandesc la mostenirea si potentialul pe care il are aceasta nefericita cofetarie.

Pentru sufletul pereche am luat Dobos la pachet. Nu a ridicat media. 

wikpedia commons

Recenziile sunt pareri personale, au un inerent grad de subiectivism si reflecta strict ceea ce am experimentat intr-un anume moment intr-un anume loc. Alte persoane pot avea experiente diferite si e ok, de gustibus non disputandum. 

Mini-cronica: Maimuca

Mini-cronica: Maimuca

Masa ritualica luata cu Cosmin Dragomir si Ioana. S-a intamplat in ziua care si eu si el apaream in Adevarul luati la intrebari despre muraturi, zacuste.

Mancarea buna si pe alocuri foarte buna; o exceptie din punct de vedere gust a fost sosul meu de la creveti – ei dulci, el dulce,  ei bun si crocanti, el fin si nesarat, no go. Mielul a fost bun, asemenea zbarciogii cu sofran; toate sosurile erau dintre cele lucrate, fine si dau clasa multora in oras; sarmalele au fost bune insa au iesit in evidenta mai degraba prin insolitul prezentei lor in meniu si plating-ul clasic pe strachina de lut.

Desertul dezamagitor – foaie stransa artistic la gura, dar inauntru ceva mult prea dulce si lipsit de gust/ aroma; cele patru cirese confiate si prune uscate nu au contribuit pozitiv. Un primitivo bun a insotit masa si a contribuit modest la cei 800+ lei decartati. Scump, dom’le, scump, mai ales ca iti iei singur tacamurile; dar stiam caci si la o vizita anterioara lucrurile si totusi m-am intors. Cum se chema sindromul acela?

Maimuca e pe str Edgar Quinet intre Capsa si Carturesti.

wikpedia commons

Recenziile sunt pareri personale, au un inerent grad de subiectivism si reflecta strict ceea ce am experimentat intr-un anume moment intr-un anume loc. Alte persoane pot avea experiente diferite si e ok, de gustibus non disputandum. 

Ai bea un punch ca acum trei secole?

Mini cronica: Ou

Mini cronica: Ou

A fost locul perfect pentru luat un mic dejun copios cu un fost coleg de generala pe care nu l-am vazut de la sfarsitul … generalei. Incredibil ce poate sa faca o curticica cu patru pomi si niste plante cataratoare necunoscute intre un bloc si o casa batraneasca; gradina Ou are un aer total necomercial, e cosy si homey in sensul ca ma asteptam (imi doream) sa iasa pe usa mititica din coasta gradinii o batranica cu o tava pe care sa stea un pahar aburit de apa rece si niste dulceata. 

Mi-a amimtit de gradina unui cuplu de batranei mititei si buni ca painea calda la care mergeam mica fiind in Popesti Leordeni si poate de aceea caldura cu care am fost primiti la Ou (plus omleta cu trufe si un maritozzo delicios) m-au facut sa ii vad pe Andrei si Ayfer ca un corespondent young & cool a acelui mom & pop la care ma uit mereu cu jind si nostalgie in filmele americane. 

Spatiul este mic si cochet atat cat ii da voie minimalismul artistico-bugetar. Maritozzo este un desert din Lazio, Italia si inseamna o briosa spintecata si umpluta cu frisca. Crema de vanilie fructe de padure sau o combinatie intre toate acestea (desigur eu combinatia aceasta am ales-o si bine mi-a fost). 

wikpedia commons

Recenziile sunt pareri personale, au un inerent grad de subiectivism si reflecta strict ceea ce am experimentat intr-un anume moment intr-un anume loc. Alte persoane pot avea experiente diferite si e ok, de gustibus non disputandum. 

Ai bea un punch ca acum trei secole?

Cafe Procope, Paris

Cafe Procope, Paris

Cafe de Procope a fost deschisa in 1686 de un sicilian, Francesco Procopio dei Coltelli pe strada numita atunci Rue des Fosses Saint-Germain, azi Ancienne Comedie Francaise. 
A fost prima cafenea literara si este cea mai veche cafenea din Paris, atragand, gratie bauturilor servite si situarii langa Comedie Francaise, artistii si intelectualii vremii. Cine avea un nume sau vroia sa isi faca unul mergea la Procope. Se zice ca o frecventau  francezii Voltaire, Rousseau, Hugo, Balzac dar si americanul Benjamin Franklin. Aici a fost produsa enciclopedia lui Diderot si d’Alembert. 
Pe timpul revolutiei franceze aici se intalneau Danton, Robespierre si Marat. Mai apoi, un tanar locotenent corsican si-a lasat palaria gaj caci solda nu ii ajungea sa isi plateasca datoriile. Napoleon nu s-a mai intors, se pare, din moment ce palaria ii sta si azi in restaurantul-muzeu ce are inca pe pereti tapetul din 1830. 
wikpedia commons
wikpedia commons
Azi locul are un aer vetust, parca simti praful secolelor. Este fotografiat de mai toti turistii, iar ospatarii sunt obisnuiti sa fie muzeografi part time. Pe mine ma serveste un tanar din fostele colonii franceze; nu se mira ca, la fel ca altii, intru si fac ah, ah, oh, dupa cum n-au reusit sa ma dezvete ai mei acas’. 
Este turistic dar totusi autentic caci este plin de francezi care mananca escargot, beau vin, fac conversatie – lucrurile care au dus masa gastronomica pe lista monumente Unesco. 
Meniul are preparatele casei subliniate. Bibanul de mare a fost bun, desi arata clasic, old school – chelnerii au sorturi albe si veste negre, interioriul e rosu-stacojiu al restaurantelor de altadata, farfuriile-s de pe vremuri adica albe simple usor translucide sub smaltul lucios, nu ceramica aspra, nu texturi mate sau smalt marmorat, nimic modern (personajele de pe pereti s-ar incrunta la asa “re-interpretare”).
La desert iau o cafe liegeois desi nu-s fan cafea; nu o cunosc si e timpul sa-mi repar ignoranta. Mi se aduce o cupa cu de toate peste care ospatarul toarna putina cafea, aratandu-mi cum se consuma preparatul. Nu arata apetisant lichidul care invadeaza inghetata, topeste, maroneste totul. Iau o lingurita si brusc are gust de cofetaria Liliana, de copilarie cu parfe de cafea si inghetata de alune in cupe de metal.
Café liégeois, cunoscuta pe vremuri drept café viennois, nu a aparut in Liege insa a fost redenumit asa drept omagiu adus orasului care a rezistat eroic atacurilor germane cu munitie austriaca in Primul Razboi Mondial. Cupa contine inghetata de cafea, crema chantilly (frisca indulcita vanilata) si cafea rece. La Procope cafeaua e calda, dar – God bless them! – au adaugat creme brulee plus fulgi de migdale. Am tot incercat de atunci si in alte locuri, dar versiunile erau sarace in comparatie.
La Procope nu m-au trecut fiori, senzatii, feeling-uri si quelchechose inefabil dar, la nivel rational, faptul eram intr-un spatiu in care a filosofat Voltaire, s-a pus la cale enciclopedia iluminista ce vroia sa stranga toata cunoasterea lumii in ea, chiar langa palaria lui Napoleon m-a pus pe ganduri si m-a umplut de recunostinta. 
 
La final, o vizita la toaleta m-a directionat spre cabina citoyenne, amintire a revolutiei ce a abolit domnia atat in ordinea sociala cat si in limbaj. 

Recenziile sunt pareri personale, au un inerent grad de subiectivism si reflecta strict ceea ce am experimentat intr-un anume moment intr-un anume loc. Alte persoane pot avea experiente diferite si e ok, de gustibus non disputandum. 

Ce/ cate poti face intr-o luna de vacanta?

11/30 Cedric Grolet Opera

11/30 Cedric Grolet Opera

#30ChestiiIn30zile este despre a impartasi lucruri faine invatate/ experimentate/ savurate in cele 30 zile petrecute adunat vara aceasta in Franta si Italia.

Nu m-am organizat adica nu am stiut ca trebuie sa fac rezervare la salon de the asa ca, negasind loc decat peste 5 zile, m-am prezentat la magazinul aflat la parter, m-am pus la coada, am stat vreo 5-7 minute, am intrat pe site, am ales doua prajituri din patru, mi-a venit randul, am fost invitata in interior de domnisoara-usier, am intrat, am spus ce vreau, am cerut permisiunea sa fac doua poze, am platit 30 euro, am luat punga, am plecat. 

Frumos, aerisit si simplu daca nu ar fi complicat sa o scoti la capat cu asa model de business in viata reala a non-celebritatilor. Se dau asa: 

  • un spatiu pe Avenue de Opera (chirie, location location location)
  • un meniu care pe site are 6 prajituri si o gaufre
  • un pastry chef vedeta Cedric Grolet 

Prin urmare avem

  • coada 5-7 persoane in stanga la click & collect (comandasera deja pe site, acum ridicau)
  • coada 10-15 persoane in drepta la vente a emporter adica de luat acasa
  • trei angajati tineri imbracati in costume cum am vazut eu intr-un film SF cu Ewan McGregor, The island pentru curiosi
  • 4 tipuri de prajituri disponibile, expuse doar cate una sub un clopot de sticla, restul ascunse in frigider sub tejghea
  • oameni care fac poze, oameni inarmati cu prior knowledge ca se sta anche 50 minuti in fila, cum citea o doamna  pe un blog in timp ce statea la coada

Succes de casa. QED.

Am luat doua fleurs din colectia de vara:

Prima era acrisoara bine, usor grasoasa dar super fina, usoara, fara sa stii din ce fruct este. Compusa din blat de tarta sfaramicios foarte foarte subtire, apoi blat pufos aromat – lamaie verde? cu un gel foarte lichid si bucatele de capsuna cu gust dar si acel post gust vag de mucegait pe care o are capsuna tocata dupa un timp. Peste toate un mousse alb fin si indescifrabil. Apreciez tehnica mai presus de gust; are zvac, personalitate dar nu i-as duce dorul, nu imi va fi pofta de ea in viitor.

A doua tot acrisoara non descript, tot tarta, cu aceeasi coaja care nu ma coafeaza – prea subtire, usor rascoapta dar nu crunchy just sandy. Are bucati mari de fruct intr-un gel slab lichefiat, totusi foarte dulce pentru mine. I love visine, au lots of personality dar aici parca sunt usor voalate. Mai era ceva intre coaja si fructe – marzipan? era fara un gust clar doar textura ma duce cu gandul la martipan (adevarat ca uneor sunt si eu jalnica la blind tasting).

Mi-a placut (si am invidiat tehnica) bulina de deasupra – foarte interesanta textura caci coaja/ pielita era gelatinoasa cremoasa dar era aproape lichida in interior. Totul imbracat in alt mousse alb dulceag. 

No orgasm, keep walking. 

 

wikpedia commons

Nu am dat numele prajiturilor pentru simplul fapt ca nu era scrise in magazin si in vanzoleala momentului (simti ca trebuie sa te misti repede odata ce-ti e permis accesul in magazin) am uitat sa fac print screen website iar azi nu mai sunt, se schimba meniul. 

Nu e rautate, nici invidie in ce am scris aici doar ca unul din cei doi lupi tineri ai patiseriei frantuzesti pe care tineam sa ii gust nu m-a nimerit pe mine si gusturile mele in ziua aceea. Cum schimba des meniul e posibil ca data viitoare sa am alta impresie. Daca or mai fi si altii ca mine nu stiu, eu am vazut doar aaah si oooh pana acum.

Momentan indraznesc sa afirm ca accentul pus pe tehnica face bine la discurs si consum vizual si, uneori? des?, mai putin pe limba. 

Daca numele va e cunoscut si nu stiti de unde sa il luati – Cedric Grolet e cel care a venit, prin 2017 cred, cu prajiturile in forma de fructe, in special lamaia. O am si eu acasa si am testat si reteta lui, cu care a venit insotita forma. 

Foto lamaie: https://www.meilleurduchef.com

wikpedia commons
wikpedia commons

Unde gasesti papa bun in Constanta?