Foto: St Paul de Vence

Foto: St Paul de Vence

Gradina cu legume

O alta fuga de o zi din Montecarlo – St Paul de Vence, gasit linistit, fara hoarde de telefoane de turisti hulpavi sa ia cu ei ceva din frumusetea acestui mic, tare mic si cochet sat medieval azi doldora de boutique-uri, galerii si cafenele.

Cat timp sa aloci unei calatorii in Laos?

Monaco, bormasina si pomeranienii

Monaco, bormasina si pomeranienii

 

Era o vreme cand macarale rad in soare era motiv de mandrie nationala, dar la Monaco nu cred ca e la fel, cel putin nu pentru cei carora li se ia vederea catre mare si linistea diminetilor. Monaco este un imens santier pe care canta vesele de dimineata pana seara masinarii galagioase de unde deduc ca nu conteaza cat de mare e contul, cu o bormasina suntem tot datori. 

Este un loc ciudat, care, paradoxal, in cei vreo 15-16 ani de la ultima mea vizita nu imi pare schimbat. Am in continuare un sentiment de claustrare si o senzatie de jena data de faptul ca vederea imi e blocata de blocuri, imi lipseste perspectiva, ochii se lovesc de blocuri si balcoane, ma sufoca atat beton dispus pe verticala (exceptie pe malul marii, desigur). Daca nu stai pe croazeta esti ingropat. Imi aminteste de Hong Kong doar ca aici sunt permise animalele de companie. Si sunt multe, de fapt multi caci am vazut numai catei, logic de altfel. Catei mici, lap dogs, pomeranieni pufosi umflati cu foenul. 

In acelasi timp locul are farmec si o contrarietate atragatoare. Un student la arhitectura ar avea de gandit o saptamana aici. Ma fascineaza multitudinea de stiluri ce nu doar impart acelasi spatiu mic ci mai ales modul in care sunt imbinate, de multe ori la propriu – o cladire este lipita partial de cea din spate si amandoua, din epoci diferite, stau nonsalante in fata lumii. Cele din Belle Epoque sunt pentru mine absolut minunate, cu dantelaria, mozaicurile, balcoanele si cupolele lor bogat ornamentate dar colorate cald, uman. Cele de prin anii ’60 au imbranit crem, bej si trist. Tinerelele suple trase in sticla si otel sunt reci, albastre si mult prea evidente langa suratele mai varstnice. Am citit ca multe vile vechi unifamiliale sunt demolate pentru a face loc unor constructii mai mari si mai profitabile. Monaco nu are o lege a patrimoniului imobiliar si vechile interdictii de demolare au fost abrogate.

Am mancat bine la izakaya Cozza peste drum de pizzerie Mozza, un mix de japonez cu italian in atmosfera pur franceza de bistro scund, cu vegetatie ce coboara din tavan, semi-umbra si lumanari aorinse in pahare de apa; minunate canapele pe semi-rotun in acel verde albastru in care bate apa marii cand nu stie ce vrea; frapiere din galeti albe emailate si cu maner de lemn. 

Rasfat si opulenta la mic dejun a insemnat un salmon bowl si doua macarons – Jardin de Carmes (citron et mellise) si Satine (cream cheese compote d’orange & fruit de la passion)- apoi am luat desertul la Laduree 10 metri mai incolo, un macaron Marie Antoinette (the) si 

Mimosa (mimoza). Bune dar banale in ciuda numelui/ ingredientelor. Daca le facea neica nimeni nu7 nen’tu Pierre ar fi intrebat sunt aromele ca nu se simt; exemplu clasic de privilegiul adus de pozitia de monstru sacru. Amuzant a fost ca dupa amiaza am primit newsletterul de la Pierre Herme prin care ma invita sa inxerc noua lui creatie; ha, gotta you.

Amuzant dar si foarte costisitor a fost sa vorbesc din baia hotelului la Radio Romania Cultural unde sunt invitata miercurea sa povestesc cate o portie de Cultura la farfurie. Monaco nu e in Uniunea Europeana so…

wikpedia commons

Unde am mancat recent pho in Bucuresti?

Duck & Waffle, London

Duck & Waffle, London

Masa luata

2016

Tip bucatarie

Contemporana

Pret

RRR

110 Bishopgate, Heron Tower, etajul 40

Duck & Waffle

Adriana

De Duck & Waffle am tot auzit in ultimul an. Ba le-am vazut cartile pe Amazon. Ba au fost recomandati de Andra Constantinescu de la Menta & Rozmarin. Apoi, Daniel Doherty, executive chef, a fost mentorul unuia dintre tinerii chefs Protegees by Ford de la Taste of London 2015 (o cina chiar bunuta, de altfel). Ba aparea prin recenzii, must-go lists  & co.

Asa ca am ajuns. Am facut rezervare, ceea ce nu a fost deloc usor in ciuda faptului ca restaurantul este deschis 24/24. Am reusit insa sa obtin o masa la meniul all day – exista meniu de brunch, breakfast, late night si desert. Si pentru ca era iarna, la ora 17:00 soarele era deja la culcare iar panorama a fost fantastica, caci vedeti Dumneavoastra, Duck & Waffle este restaurantul situat la cea mai mare inaltime din UK. Liftul care te duce la ultimul etaj , aduca la 40, pare un vehicul ce penduleaza intre epoci istorice  diferite – de la parterul prozaic cu trecatori infrigurati si santiere zgomotoase la aerul rarefiat al varfului unui zgaraie-nori in cateva secunde. Zuuuup!

IMG_6204

Probabil acesta este motivul principal pentru care are atata succes. Nu zic ca mancarea nu a fost buna, insa cu siguranta the view face toti banii (care nu au fost chiar asa multi).

Pentru view trebuie sa ii multumim Ralucai, hostessa noastra expansiva si romanca, care ne-a dat cea mai buna masa posibila – la geam cu vederea pe doua zone, complet neobstructionata de stalpi.

Cumva la ora aceea am vazut doar sticla, metal si multe lumini pana la linia orizontului. Indiferent in ce parte te uitai vedeai doar o mare de lumini si cladiri noi, care ascundeau piatra si arhitectura ei de secole trecute, lasand la suprafata doar acoperisuri si turle moderne. Londra parea un oras dintr-un viitor in care copacii si sculptura, cuprul inverzit al cupolelor si oamenii au disparut. Putin creepy dar atat de frumos.

Am mancat light, findca la ora 17:00 cina e un cuvant din alt film. Ce a fost interesant, pe langa bucataria deschisa si privelistea coplesitoare  a fost prezentarea simpla, rustica a mancarii. Vase frumoase si imperfecte din ceramica smaltuita, plating minim inexistent si mancare in justapuneri nastrusnic-dar-cuminte. Servita impecabil si prietenos de Andres; de fapt, fata de alte dati si/ sau sau locuri, peste tot la Londra serviciul a fost absolut memorabil de data aceasta, fapt pentru care nu am explicatie dar pe care il salut.

IMG_6197

Meniul degustat:

roasted octopus
chorizo / baby potato / pickled cucumber

spicy ox cheek doughnut 
apricot jam / smoked paprika sugar

violet artichoke & parmesan bread

wild mushrooms (v)
fried duck egg, sprouts, walnut & truffle

chocolate & olive oil martini 

Later edit: retrospectiv realizez ca a pune carnea in gogoasa/ scoverga/ pita nu e deloc ceva original pe scena culinara romaneasca. 

As mai merge?

Am ajuns la Londra inca de cateva ori bune de atunci dar nu am mai mers la Duck & Waffle. Intr-una din dati am mancat la Sushi Samba, in aceeasi cladire cateva etaje mai jos. Dar, da, as mai merge candva.