Adriana | Biscuit

NOUA B.A.R.

by Adriana | Dec 18, 2022 | Bucuresti, Restaurante

NOUA B.A.R este puiutul lui NOUA Bucatarie Romaneasca si, ca orice urmas, nu sare departe de trunchi, e la fel de creativ dar are si o abordare mai incluziva, lucru evident inca din denumire – B.A.R. inseamna Bucatarie Aproape Romaneasca.

Este cel mai recent proiect al lui Alex Petricean si a venit la mine in cartier ca sa ma scoata dimineata din casa – ofera si breakfast, yay!

Sambata mi-am luat cartea, incaltarile comode si m-am asezat la o masa lasand simpaticul ospatar sa imi aduca tot ce stia el ca trebuie. Era un mic dejun sloven, editie limitata, care a pus in fata ochilor mei uimiti si a gurii pofticioase o gramada de mancare:

– selectie de cold cuts si branzeturi cu paine calda calda si mar murat murat (ihi, ati citit bine)

– o salata incredibila din frunze verzi, sfecla fiarta, muraturi, mere crude si seminte

– unt gras si miere delicioasa (apicultura este o practica straveche in Slovenia si a intrat in patrimonil cultural UNESCO de curand).

– placinta calda cu branza

– un pahar cu lapte rece si un fresh

– tarta faina cu mere

– cea mai buna granola din viata mea (si cea mai grasa, dar cui ii pasa) facuta din feuilletine, honeycomb si crema de branza dulce-sarata.

Am mancat tot. TOT. Sa ma rusinez? Sa critic restaurantul ca ne pune la indopat? Ei as, am decis sa merg iar, sa vad cum stau lucrurile la pranz si seara si sa am astfel pretext sa povestesc si despre minunatul design interior cu motive romanesti.

Pret mic dejun pentru o persoana – 75 ron.

Sa te intrerupi din cititul unei carti pentru a mai musca dintr-o placinta calda – priceless.

Recenziile sunt pareri personale, au un inerent grad de subiectivism si reflecta strict ceea ce am experimentat intr-un anume moment intr-un anume loc. Alte persoane pot avea experiente diferite si e ok, de gustibus non disputandum.

Mergi curand la Paris?

Pune pe lista Cafe Procop, acolo din 1868

Foto-cronica: Fork Ana Tower

by Adriana | Dec 4, 2022 | Restaurante

The Fork e pe lista mea de ceva vreme si cand i-a venit randul s-a nimerit sa fie un business dinner important; acest lucru nu mi-a permis decat sa fac cateva fotografii, nu am putut lua notite. Pastrez insa amintirea unui gust bun, tehnica si prezentare impecabila si niste promisiuni interesante in meniu. Voi reveni.

Mergi curand la Londra?

Kol, 1 stea Michelin

Cream tea/ afternoon tea/ high tea

by Adriana | Dec 2, 2022 | Dulce, Europa, Romania

Afternoon tea – mini-sandvisuri, scones, prajituri si ceai savurate relaxat in jurul orei 4 pm. Ana, ducesa de Bedford, l-a facut fashionable la inceputul secolului XIX de foame (masa de seara se lua la 8 pm).

High tea – se ia la masa iar meniul este mai bogat – mezeluri, legume, tarte, placinte, peste afumat, prajiturele de ceai. Inlocuieste practic cina caci se ia intre 5-7 pm.

Cream tea – cand timpul nu permite mai mult ceai si scones will do. Se aduc caldute la masa impreuna cu clotted cream si dulceata.

In imagini cream tea la Sketch, o ceainarie/ restaurant/ lounge super interesant in Mayfair, Londra intr-o cladire de secol XVIII cu camerele decorate diferit, provocator, bogat, impecabil executat si complet neasteptat.

O degustare de otet?

In vizita la un acetaio care face otet din 1605 in Modena

Holborn Dining Room

by Adriana | Nov 30, 2022 | Desserts, Dulce, Europa, Restaurante

Mi-am dorit de cativa ani buni sa ajung la Holborn Dining Room, Londra. Il urmaresc pe chef Calum pe Instagram si ma fascineaz a placintele britanice. De data aceasta m-am organizat si am rezervat din timp o masa pentru o zi de vineri, ora 5 pm caci la Bucuresti aceasta insemna ca iau cina la & pm.

Incaperea in care se pregatesc placintele este strategic plasata incat sa poate fi vazuti atat din strada cat si din restaurant patiserii ce robotesc in jurul mesei infainate.

Restaurantul este elegant si clasic, un stil vechi reconfortant si placut, si am avut bucuria sa fiu servita de Mihaela, o romanca bucuroasa ca vede o alta in restaurant in cele sase luni de cand lucra acolo.

Am luat placinta de sezon, cea cu rata, si un cocktail delicios la inceput. Si acum vine partea ciudata a serii – placinta nu a stralucit, in schimb piureul a fost fabulos. Crusta era buna dar nu iesea in evidenta prin ceva anume iar bucatelele de rata au fost exceptionale, suculenta, cu aroma de vanat (era rata salbatica). Ceea ce mi-a stricat mie bucuria au fost bucatele imense de grasime/ jumari inserate cu larghete. Stop joc.

Ma intorc la Pieminster, micul producator artizanal de placinte cu shrooms & vita, Stilton si ceapa caramelizata, carnivoe vegan sau vegetariane. Ii gasiti in Burough Market.

Bucatarie Aproape Romaneasca?

NOUA B.A.R pe Bd Ion Mihalache

Cedric Grolet at the Berkeley

by Adriana | Nov 30, 2022 | Desserts, Dulce, Restaurante

[Here I go. Again]

Duminica ora 11:20 AM in vitrina la Cedric Grolet mai era cam ceea ce se vede si niciun croissant; am luat un mini-tort de ciocolata gandit pentru 4 pax (35 lire) si am plecat prost dispusa.

Posibil sa fiu partinitoare dar daca duminica dimineata nu ai marfa, duminica cand tot Kensington-ul isi scoate pomeranianul la cafea, cumva e ceva fishy; marketing be thy name.

As fi vrut sa gust mai multe feluri, sa decid daca imi place sau nu, ce si de ce; era important pentru mine dupa experienta dezamagitoare de la Paris (in ceea ce priveste gustul, nu estetica sau tehnica, ambele peste mai tot ce am gustat pana acum). Nu a fost sa fie nici la Londra. Desertul ales a fost corect, excelent lucrat ca textura si finisare, dar liniar – ciocolata amaruie cand crocanta, cand pufoasa norisor. L-am gustat in holul hotelului cu furculite imprumutate de la bar, eu si D, amicul meu private chef de milionari londonezi. Nici el nici O, amica cu care am fost la magazin nu au fost incantati. Verdictul ei dupa tarta aleasa a fost ca este un produs de marketing excelent.

Eu inca nu pot pune in cuvinte clare gandurile si emotiile trezite de cele doua vizite. Poate sunt nedreapta, almost sigur it’s me not him, dar nu e prima data cand ma intreb daca nu cumva uneori ne e jena sa vedem ca imparatul e gol.

Despre vizita de la Paris aici.

Ce locuri recomand in Londra?

KOL 1 stea Michelin

Review: Kol, Londra

by Adriana | Nov 30, 2022 | Europa, Farfurii, Restaurante

May I first go the restroom, please? I got birdpooped. Eu, Londra, noiembrie 2022 la Kol, o stea Michelin.

Ne-a pufnit rasul pe toate trei; eu am spus ca in my culture asta inseamna noroc, una din ele a zis ca si la ea in Spania la fel, iar italianca a confirmat si ea. Tari latine, niciodata Aghiuta nu e asa de negru.

Mi-au luat haina si m-au intrebat daca nu vreau sa imi tina branzeturile la frigider (poti sa scoti o fata din Burough Market, dar nu poti scoate branza pietei din fata). Ha, lor nu le e frica ca-i prinde DSV-ul cu produse din afara unitatii?

Cand mananci singur esti plasat la fel si fel de mese; la fel si cand te cazezi in single room; eu la Londra am fost bagata in dulap sau camara pe acest motiv (not this time, love you Strand Palace). La Kol m-au plasat in centru, chiar in fata bucatariei deschise – o idee buna deoarece mi-a dat ceva de facut/ privit ‘cause being single trei ore la o masa vine cu multe provocari.

Davide, ospatarul meu italian, a vrut sa stie cu ce sa imi faca o margarita din partea casei. Cei ce ma stiu ca-s non bautor pot rade – am avut de ales intre tequila si mezcal. Daca-i bal, bal sa fie. Mezcal. Smoky. Spicy. Quite lovely. Langa mine la o masa someone was literally licking the plate.

Am ajuns la Kol din pura intamplare si noroc – in aeroport la Bucuresti l-am intalnit pe Alex Petricean, el mi-a zis de acest restaurant mexican cu ingrediente britanice (un trend, se pare). Desi acum sunt deschise rezervarile pentru ianuarie am avut noroc sa gasesc o singura masa libera pentru lunch. Rezervarea, asa cum se face la Londra de ceva ani buni, implica un depozit – autorizarea unui card bancar pentru retragerea unei sume in caz de no show. Nouatatea (si stresul) a fost ca taxa e de 100 eur si se percepe pentru fiecare invitat anuntat dar care nu ajunge. Colac peste pupaza anularea nu se poate face cu mai putin de 48h avans.

Kol ofera doua meniuri tasting la 100 si

135 lire plus 2 suplimente la 25 lire fiecare; pe langa acestea poti adauga wine/ mezcal pairing.

Am primit un welcome broth. Avea mezcal si alte lucruri bune explicate de o tanara simpatica din Mexic. Ador relaxarea de data relativ recenta a lucratorilor in restaurante.

A venit apoi un crab britanic – bucati de carne amestecate cu tulpini de ciuperci enoki – una din acele combinatii texturate atat de naturale incat te intrebi cum de nu ai gandit-o pana acum. Delicios cu post-gust puternic de porumb de la baza crunchy a tartei.

Davide mi-a cerut numele chef-ului care mi-a recomandat Kol si m-a intreabat daca fac scouting. Hm, nu, dar mi-ar placea!

Se mananca cu mana pentru inceput.

Ma uit elegant pe pereti; stiu ca sunt intr-un restaurant mexican caci am rosu ocru pe perete, plante mari si vase de lut simple si atemporale, iata cum construiesti mexicanidad pe ideea de pamant rosu fertil.

Urmeaza un caviar britanic pus peste o crema fina de dovleac.

Dupa el vine preparatul numit Pina. Ananasul nu creste in UK dar chef Santiago l-a vrut in meniul sau londonez asa ca l-a creat din cea avut la indemana. Telina la sous-vide, macerata cu musetel, data cu sirop, caramelizata, pusa pe mole de castane si sos de nu stiu ce – magie pura, se intampla o conversie in gura – bagi telina, mesteci telina si half way through devine altceva, vag ananas, para sau mar sau gutuie coapta – asta e fie de la cimbrul lamaios fie de la mezcalul din margarita.

Tacos. Primesc o tortilla mica. Davide explica – punem catina in loc de lime care nu e de gasit in rainy Britain (la noi Andrei Chelaru foloseste borsul pe aceeasi idee). Langustina este inmuiata, umpluta cu un sos care trebuie pus peste taco – mi-a da instructiuni sa storc capul langustinei peste tacos. I did. Reluctantly. Din el iesit o treaba offputting ca miros si aspect dar am trecut peste si la final a fost bine dar cu mozol ca asa patesti la tacos cu zeama – OMG asta lingea baiatul mai devrene in farfurie.

In jur oamenii fac conversatie; eu ma uit in jur. Observ cat de curat lucreaza in bucataria din centru in care totul este la vedere.

Vine ceva numit Chicharon. Are ciuperci lion’s mane din Scotia, white chanterreles si pied de muoton stoarse de lichid si fermentate in gooseberry juice – zice Davide ca acest fel de mancare este in Mexic supa nu sos si vine cu branza; ei au recreat branza din aceste ciuperci. Lui Davide i se pare ca cele albe chiar aduc a feta; mie nu; nu am saltyness si creaminess, e ciuperca, sorry Davide.

Numar 7 bucatari la cca 14 mese (la subsol mai este un chef’s table si inca un spatiu cu mese care insa nu e deschis publicului).

Natilla. Pornind de la un desert pe baza de custard (crema fina de ou si lactate) au dezvoltat o varianta savoury pe baza de galbenus, drojdie si kuzu – are cea mai fina textura de creme brulee, oare ce reactie se intampla in oala? Din pacate nu e pe gustul meu; aceste scallops din Scotia mi-ar fi placut usor caramelizate. Pielea de pui este insa super faina, crocanta , cumintita in forma de foaie.

Costillas. Am ales coaste ca sa nu iau caracatita (delicioasa dar prea inteligenta pentru a fi mancata dar sa nu deschidem discutii despre speciesism/ discriminare de specie).

Sunt coaste cu sos alune, sos de coacaze negre si pastarnac cu hasmatuchi. Ti se zice sa iti faci tacos. Am facut. Tot nu imi plac tacos, parca devin atat se constienta de tortilla de porumb ca umplutura devine banala. It’s me not you, taco! Cred ca prefer shaorma (un taco oriental, in definitiv) poate tocmai pentru ca graul e banal si lasa sa straluceasca ceea ce pui in el.

Meniul mentioneaza cele trei tipuri de porumb heritage pe care il foloseste restaurantul. Davide imi explica – desi Santiago face bucatarie mexicana noua cu ingrediente locale, britanice la porumb s-a facut o exceptie si este adus din Mexic. Am aflat astfel despre deprecierea acestei cereale de baza in Mexic datorita preferintei pentru soiuri modificate genetic, mai rezistente si mai profitabile (OMG sunt acceptate si promovate in America). Prin urmare soiurile traditionale de porumb au cazut in uitare; o initiativa a guvernului mexican este sa le readuca in farfurii iar Kol exact asta face – foloseste porumb albastru Conico din Tlaxcala, Chalqueno alb din Mexico City si Bolita (galben) din Oaxaca.

Portie imensa, nu am putut termina. Ospatarul are dreptate – nu poti

tine 18 ore la foc mic bucati mici de coaste; compromisul e sa dai o portie unui om nu unei mese.

Am chicotot cu mexicanca despre spatiul de langa corazon pastrat pentru deserturi so here we go:

Nieves. Un desert traditional recreat pe baza britanica din inghetata de lapte ars (mama, ne certai cand dadeam laptele in foc, cred ca nu stiam ce e bun). I could eat a bucket – este oare acesta un compliment potrivit unui restaurant cu una estrella Michelin? E sincer.

Flan. Sunt fan flan iar acesta a fost fin si delicios.

La final am primit o bezea gumata, un marshmallow, o bucata pufoasa de guimauve cu ce altceva decat mezcal?!

3 ore si multe lire mai tarziu parasesc restaurantul satula si incantata de experienta avuta. Mi-au placut toate? Unele mult, altele mai putin dar eu nu merg la astfel de restaurante pentru gust, acesta este subiectiv si schimbator; ma incita filosofia din spatele creativitatii, maiestria tehnicilor, asocierile si giumbuslucurile din farfurie. Multam Alex pentru recomandare!