Dacă despre bucătari, restaurante și farfurii se discută în spațiul public, cu vehemență, dragoste sau ura, despre consumator se vorbește infinit mai puțin și adesea cu jenă sau cu frică, cu sufletul greu că poate ofensăm, că suntem prea direcți, prea idealiști sau elitisti, fără empatie și înțelegere a contextului general și individual, sau, mai grav, că poate fi interpretat ca shaming.
Impreuna cu Diana Popescu, jurnalist cultural, și Sergiu Vasile, creator Utopia Balcanica, am vrut sa arat cum suntem noi, clienții restaurantelor, cu bune și cu perfectibile.
Exercițiul pe care l-am propus echipei pornește de la ideea că ne trebuie echilibru și egalitate de șanse. Nu strică să ne uităm cu toții în oglindă pentru că it takes two to tango & we’re in this together; e constructiv să știm ce așteptăm de la celălalt dar și ce așteaptă și el de la noi.
De pe poziția neutra a cercetătorului am propus un chestionar cu opt întrebări adresate bucătarilor și proprietarilor de restaurante. Răspunsurile au fost anonime pentru a încuraja răspunsurile deschise, sincere. Am primit informatii foarte utile si m-a bucurat atitudinea pozitiva, constructiva, dorinta de parteneriat. Datele colectate au fost transmise Dianei pentru realizarea profilelor de consumator, iar acestea mai apoi au ajuns la Sergiu pentru a fi însoțite de un vizual percutant (castigat ridendo mori e o strategie mai catchy decat o statistica fada) – le multumesc pentru implicare, inspiratie si rabdare!
Ceea ce a rezultat este această galerie de zece profile de consumator de restaurant, mică contribuție la un proiect de educație gastronomică susținut și de Asociația Scriitorilor de Gastronomie din România.
Castigat ridendo mores.
Recenziile sunt pareri personale, au un inerent grad de subiectivism si reflecta strict ceea ce am experimentat intr-un anume moment intr-un anume loc. Alte persoane pot avea experiente diferite si e ok, de gustibus non disputandum.
Recent Comments