Iubesc caietele de retete, atat de mult ca nu ma dau in laturi de la nimic pentru a le avea (sora mea Roxana imi e cea mai buna prietena, avem o relatie pe care o pretuiesc nespus insa, cand e vorba despre caietul de retete al mamei, fur, mint, pacalesc, profit de orice situatia ca sa il am; dar si ea face la fel, stati linistiti).
Va dati seama ce bucurie (si pizma aferenta) a fost cand am aflat de proiectul Caiete de Rețete care digitalizeaza aceste comori din bucatarie. Ma bucur deci sa impartasesc cu voi azi si in zilele urmatoare retetele la care am lucrat (testat, gustat, analizat). Sunt prajituri dedicate unor oameni politici si va invit sa le vedeti in contextul perioadei in care acestia au activat.

La finalul acestui exercitiu bivalent, de gatire dupa caiete de retete si gustare a trecutului culinar angqjat politic, am simtit nevoia unei pauze de la dulce. In unele cazuri aceste prajituri prexistau; in altele au fost create din elemente simple, de baza in cofetaria romaneasca de casa – blat tip pandispan simplu sau cu nuca, blat de bezea cu nuca. Cremele sunt de vanilie sau cacao, fierte sau pe Bain Marie, imbogatite cu unt sau margarina. Siropul e de zahar sau cafea. Nimic inovativ ca fond, cu o exceptie sau doua deja mentionate. Lupul nu isi schimba prea mult nici naravul dar nici parul. Prajiturile se asambleaza in tava dreptunghiulara si se presara cu cacao sau ciocolata rasa. Doar Stolojan incearca o reforma si merge pe rulade cu mot de frisca (avand in vedere putinele rulade intalnite-n farfuria romaneasca ma hazardez sa spun ca reforma a esuat din fasa). Mai putin ca politicenii in a caror onoare au fost botezate cele cinci deserturi nu au dominate epoci si nu au schimbat fata dulcelui de casa; nu au avut un impact considerabil si nici macar o notorietate de amploare (cel mai probabil prajitura Petre Roman ia premiul de popularitate). Poate si pentru ca ele surprind prin nume dar nu si in farfurie unde isi dau arama pe fata. Iei ceva cunoscut, ii pui mot de frisca si te pacalesti ca singur ca e altceva – in definitiv cam la asta se rezuma si politica romaneasca, nu?

 

Am testat, gustat si analizat cateva retete politice din @caiete_de_retete – azi va spun despre Petre Roman, gatit dupa retetele oferite de Ioana Wagner si Letitia Dejeu. 
O prajitura fancy care are un grad de noutate – zaharul caramelizat intins pe foi – pe care eu nu l-am intalnit in cartile de bucate romanesti de pana in anii ‘90. In varianta cu bicarbonat (cum apare in reteta noastra) pare ceva imprumutat din alte spatii culinare unde se numeste honeycomb/ fagure – ceea ce semnaleaza ca libertatea si libera circulatie ajung si in bucatarie in acei ani tulburi de dupa revolutie (pentru opozitie asta e dovada clara a contaminarii produse de agentii straini).
Reteta in sine nu este neaparat complexa si nici cu adevarat diferita de alte prajituri cu foi insa este lucrata, are un grad de rafinament peste medie.
Per total este foarte gustoasa dar si foarte dulce; este fina si are gust de caramel; nuca, elementul care innobileaza, care da substanta fiind cel mai costisitor ingredient, nu se simte prea mult.
E foarte estetica cand e taiata curat si blaturile au partea superioara insiropata de zaharul ars dizolvat de umiditate. Nu e de mirare ca a fost aleasa sau creata sa poarte numele lui Petre Roman, febletea doamnelor in anii ’90, cu observatia ca de prea mult dulce ti se apleaca.
*o felie de prajitura a ramas neschimbata in frigider timp de 50 zile, zaharul actionand ca un bun conservant. Ca si persoana publica careia i-a fost dedicata prajitura noastra a imbatranit frumos.
wikpedia commons

Recenziile sunt pareri personale, au un inerent grad de subiectivism si reflecta strict ceea ce am experimentat intr-un anume moment intr-un anume loc. Alte persoane pot avea experiente diferite si e ok, de gustibus non disputandum. 

Unde gasesti papa bun in Constanta?