Retete & bucatari celebri

Prelegere 

Retete si bucatari celebri

Lector Adriana Sohodoleanu |  Fundatia Calea Victoriei

Trăim într-o epocă a bucătăriei savante; produsele şi metodele de a găti din întreaga lume sunt aduse sub reflectoare într-o abordare concomitent ştiinţifică şi emoţională. Pathos, logos şi ethos în farfurie; a trece la cratiţă nu a fost niciodată un îndemn mai complex ca acum.

Bucătarii au devenit actori care s-au scuturat de stigma muncii fizice, au intrat în posesia unui capital cultural (educaţie) şi au renunţat la cariere în domenii „curate”, cu muncă de birou, pentru a intra în bucătărie şi a o lua de la zero, construind un fenomen al bucătarului ca simbol. Ceva ce a început cu codificarea bucătăriei făcută de Escoffier, în secolul XIX, în Franţa, continuă astăzi în forme noi, complexe, care îi pun pe bucătari în rol de lideri, „antreprenori instituţionali” ce crează nelinişte la nivel internaţional.

La evenimentul nostru vom vorbi despre Pierre Gagnaire, Michel Guerard, fraţii Troisgros şi alţii care au iniţiat o contra-mişcare ulterior instituţionalizată la rândul ei. Apoi despre Robuchon, Ducasse şi alţi monştri sacri francezi. Nu îl uităm nici pe Ferran Adria, cu bucătăria sa modernistă de la El Bulli numită de presă, spre neplăcerea lui, moleculară. Povestim şi despre Rene Redzepi cu restaurantul NOMA care a dat naştere bucătăriei neo-locale, de care ne bucurăm şi noi la Bucureşti, Sibiu, Braşov sau Sfântu Gheorghe, printre altele.

Resemnificarea recentă a conceptului de bucătar a adus un statut social care cu câteva decenii în urmă nu era posibil. Studii recente îi analizează pe bucătari ca fiind formatori de gust formidabili, din punct de vedere cultural. Vom vorbi despre ei şi mulţi alţi bucătari celebri şi despre reţete legendare apărute de-a lungul istoriei.

Vă las mai jos câteva întrebări ce pun în evidenţă statutul bucătăriei ca joc, experiment şi totodată întâmplare:

  • Cum se des-fierbe un ou?

Cu ajutorul boro-hidrurii de sodiu care desface legăturile formate în timpul încălzirii între moleculele de proteine, de-a lungul unui proces care durează trei ore.

  • De ce  funcţionează combinaţia de porc şi iasomie?

Pentru că ambele conţin un compus chimic numit indol.

  • Principii orfice sau prometeice în construirea meniului?

Rene Redzepi merge pe orfic, what growstogether goes together. Heston Blumenthal măsoară temperatura internă a cartofilor prăjiţi, încercând să stabilească parametrii optimi; joaca cu apa cu gust de ciocolată sau face tapet comestibil. Bucătăria lui este un laborator de fizică şi chimie. În alte restaurante, ştiinţa e deghizată în decandenţă – cel mai bun puree de cartofi din lume are 50% unt – sau întâmplare, accident – tarta care a făcut istorie când a fost scăpată din mână.

Detalii inscriere

Atelierul are loc pe 15 septembrie de la ora 19:00 si dureaza 2 ore. 

Atelierele are loc online pe platforma Zoom.

Detalii despre pret si inscriere gasiti la linkul de mai jos.

Cultura la farfurie

Cultura la farfurie

Cultura la farfuriela radio romania culturalEp. 1. Tzatziki si familia lui transculturala Sigur ai mancat tzatziki. Ce poate fi mai grecesc ca tzatziki? Uite ca eu spun ca nu a fost intotdeauna grecesc. Daca ai fost cumva si prin Bulgaria ai mancat tarator; eu l-am...

Casa Timis, Prahova

Casa Timis, Prahova

Ce este și cum arată un meniu bazat pe terroir.Cum am petrecut Ziua Națională a Gastronomiei și Vinului Românesc Ca mâncarea poate înseamna identificarea cu zona stiam bine; ea transmite un sentiment de apartenență și corelare pe care l-am înțeles insa pe deplin abia...

Brasov in doua farfurii

Brasov in doua farfurii

BrasovBrutaria SimpluPlec din centrul cu case tuguiate momumental si merg pe stradute ce ingroapa case pana la braul ferestrei. Portile ermetice ascund acum intrari de masini acolo unde alta data intrau probabil cai, carute, trasuri.  Drumul inseamna case urcate in...

Gerbeaud Budapesta

Gerbeaud Budapesta

Gerbeaud BudapestaO calatorie pentru o cofetarie. Asta-s eu si alta mama nu mai face. Am mers la Budapesta pentru o cofetarie. In logica stelelor Michelin sa bati atata drum pentru un loc inseamna ca are 3 stele. Spoile alert - nu e chiar asa.  Stiu de Gerbaud de...

Retete & bucatari celebri

Prelegere  Retete si bucatari celebri Lector Adriana Sohodoleanu |  Fundatia Calea VictorieiTrăim într-o epocă a bucătăriei savante; produsele şi metodele de a găti din întreaga lume sunt aduse sub reflectoare într-o abordare concomitent ştiinţifică şi emoţională....

Ziua 3. Maramures

Ziua 3. Maramures

In care se vorbeste despre  Breb si alti demoni Aruncati cu pietre, oua sau rosii daca nu sunteti de acord dar eu asta am vazut asta spun.Drumurile sunt adesea proaste si de multe ori aglomerate, dar e bin caci multe portiuni sunt in reparati. Pe varfuri de stalpi...

Geografii culinare

Geografii culinare

Atelier

Geografii culinare

Lector Adriana Sohodoleanu | Fundatia Calea Victoriei

 

Suntem ceea ce mâncăm, ne spune Brillat-Savarin, iar dieta noastră include atât istoria locului, cât şi geografia acestuia. În definitiv, bucătăria este un produs cultural legat inerent şi de un spaţiu geografic specific. Anumite mâncăruri au devenit intim legate de culturi specifice şi au început să funcţioneze aproape metonimic.

Ele capătă identitate şi ajung să semnifice cu mult mai mult decât hrana din farfurie. Italienii sunt macaronari, francezii broscari, românii mămăligari, grecii jură pe lămâie şi mărar. Mai mult, dacă sosul de soia te duce automat cu gândul la sushi şi bucătării asiatice îndepărtate, iar perechea tomate-busuioc îţi recheamă în minte vacanţele petrecute în Italia, ştii exact la ce mă refer.

Te invit să folosim lentila gastro-geografiei, adică a mâncării disponibile prin resursele locului controlate de teren & climă, pentru a povesti despre marile bucătării ale lumii prin prisma punctelor comune şi specifice. Vom introduce conceptul de principiu al aromei – acel gust care rezultă dintr-o combinare a mai multor ingrediente aromatice care sunt folosite frecvent şi consistent în cadrul unei bucătării, un gust specific, diferit de suma părţilor. Ce face un preparat să fie caracteritic, specific grecesc, indonezian sau japonez?

Pentru aceasta facem o incursiune scurtă în lumea greacă şi romană, trecem apoi prin opulenta bucătărie medievală creştină şi musulmană şi adresăm formarea naţiunilor şi diferenţierea bucătăriilor lor. Abandonăm criterii politice şi identificăm profile de gust; împărţim globul în zone ce au în comun ingrediente, condimente şi tehnici de preparare – creăm geografii culinare.

Precum nişte perechi moderne de Hansel şi Gretel, itinerariile noastre vor lua urma bulgurului şi a mugurilor de pin din Orientul Mijlociu, a fasolei adzuki, pastei miso şi a sosului de soia din cel Îndepartat. Ne vom delecta cu lime & chilli în Mexic şi vom vedea în ce măsură gustul clasifică şi identifică în plină globalizare culinară. Vom încheia călătoria acasă, încercând să creionăm un profil de gusturi şi arome ce caracterizează mâncarea românească.

În afara poveştilor savuroase, există o componentă practică la acest eveniment de cultură gastronomică. Scopul lui este şi să ofere acel set minim de informaţii ce ne pot ajuta să localizăm geografic şi cultural un preparat, să ştim de unde vine, ce profil de gust are şi astfel să luăm o decizie informată cu privire la achiziţia/ consumul lui. În acelaşi timp, stăpânirea principiilor de aromă poate evoca aroma unui loc la noi în bucătărie, când gătim în stil chinezesc, mexican, indian etc.

Detalii inscriere

Data 20 mai ora 19:00

Prelegerea dureaza 2 ore, online pe platforma Zoom.

Detalii despre pret si inscriere gasiti la linkul de mai jos.

Cultura la farfurie

Cultura la farfurie

Cultura la farfuriela radio romania culturalEp. 1. Tzatziki si familia lui transculturala Sigur ai mancat tzatziki. Ce poate fi mai grecesc ca tzatziki? Uite ca eu spun ca nu a fost intotdeauna grecesc. Daca ai fost cumva si prin Bulgaria ai mancat tarator; eu l-am...

Casa Timis, Prahova

Casa Timis, Prahova

Ce este și cum arată un meniu bazat pe terroir.Cum am petrecut Ziua Națională a Gastronomiei și Vinului Românesc Ca mâncarea poate înseamna identificarea cu zona stiam bine; ea transmite un sentiment de apartenență și corelare pe care l-am înțeles insa pe deplin abia...

Brasov in doua farfurii

Brasov in doua farfurii

BrasovBrutaria SimpluPlec din centrul cu case tuguiate momumental si merg pe stradute ce ingroapa case pana la braul ferestrei. Portile ermetice ascund acum intrari de masini acolo unde alta data intrau probabil cai, carute, trasuri.  Drumul inseamna case urcate in...

Gerbeaud Budapesta

Gerbeaud Budapesta

Gerbeaud BudapestaO calatorie pentru o cofetarie. Asta-s eu si alta mama nu mai face. Am mers la Budapesta pentru o cofetarie. In logica stelelor Michelin sa bati atata drum pentru un loc inseamna ca are 3 stele. Spoile alert - nu e chiar asa.  Stiu de Gerbaud de...

Retete & bucatari celebri

Prelegere  Retete si bucatari celebri Lector Adriana Sohodoleanu |  Fundatia Calea VictorieiTrăim într-o epocă a bucătăriei savante; produsele şi metodele de a găti din întreaga lume sunt aduse sub reflectoare într-o abordare concomitent ştiinţifică şi emoţională....

Ziua 3. Maramures

Ziua 3. Maramures

In care se vorbeste despre  Breb si alti demoni Aruncati cu pietre, oua sau rosii daca nu sunteti de acord dar eu asta am vazut asta spun.Drumurile sunt adesea proaste si de multe ori aglomerate, dar e bin caci multe portiuni sunt in reparati. Pe varfuri de stalpi...

Sushi

Sushi

Prelegere 

120 minute de povesti despre sushi

Lector Adriana Sohodoleanu | Fundatia Calea Victoriei

 

Ceea ce a început acum peste o mie de ani ca metodă de conservare a peştelui a ajuns astăzi să fie sinonim cu un preparat lejer, gustos, sănătos şi foarte proaspăt. Cum s-a întâmplat această transformare? Şi când, căci până în anii ’60 sushi era privit de americani, de exemplu, ca sandvişuri de orez cu peşte crud, lipsite de atractivitate.

Popularitatea acestui preparat este astăzi uşor vizibilă în numărul de restaurante din afara Japoniei, peste 50.000, care vând sushi. Sushi este făcut, vândut şi mâncat în stiluri diverse şi poate conţine carne de capră, brânză, durian, ciocolată sau orice altceva, de provenienţă japoneză sau nu şi, deşi această popularitate şi versatilitate îi bucură pe japonezi, ea creează şi o anxietate.

Mândria este temperată de modurile non-japoneze care fac din sushi o mâncare nerecognoscibilă în afara Japoniei. De aceea, vom discuta şi despre relaţia acestui preparat cu identitate naţională şi modurile în care guvernul japonez a ales să se implice şi să reglementeze activitatea restaurantelor din străinătate.

„Sushi Police” şi asigurarea unui training corect sunt unele dintre aceste proiecte. Procesul de instruire poate dura chiar şi zece ani şi este structurat în multe etape, toate fiind lăsate la aprecierea maestrului bucătar, de obicei proprietarul restaurantului unde are loc instruirea. Iată ce înseamnă aceasta, mai exact:

Anul 1: Spălare/ curăţare, livrare de alimente, sarcini legate de sala de mese

Anii 2-3: Fierberea orezului, prepararea fructelor de mare şi a peştelui mic, gătirea ouălor, pregătirea mâncării pentru personalul restaurantului

Anii 4-6: Asistenţă la tejghea, realizarea de maki şi alte rulouri

Anii 7-9: Fabricarea nigiri

Anul 10: Atestarea ca bucătar complet de sushi

În călătoria noastră ne vom ajuta printre altele şi de povestea lui Jiro Ono, subiectul unui film documentar care îl urmăreşte pe maestrul de 85 de ani în relaţie cu fiul şi potenţial succesorul său.

Vă aştept să discutăm despre istorii vechi şi noi, ingrediente şi condimente, şcoli, stiluri şi estetică, etichetă şi maniere, California rolls, nigiri, maki, sashimi, omakase şi conveyor belt. De fapt, vom vorbi despre gastronomie şi rădăcini, globalizare şi naţionalism, consum şi identitate, adică despre noi, iubitorii de sushi.

Foto Marina Grynykha/ Unsplash

Detalii inscriere

Data 24 februarie ora 19:00

Prelegerea dureaza 2 ore, online pe platforma Zoom.

Detalii despre pret si inscriere gasiti la linkul de mai jos.

Cultura la farfurie

Cultura la farfurie

Cultura la farfuriela radio romania culturalEp. 1. Tzatziki si familia lui transculturala Sigur ai mancat tzatziki. Ce poate fi mai grecesc ca tzatziki? Uite ca eu spun ca nu a fost intotdeauna grecesc. Daca ai fost cumva si prin Bulgaria ai mancat tarator; eu l-am...

Casa Timis, Prahova

Casa Timis, Prahova

Ce este și cum arată un meniu bazat pe terroir.Cum am petrecut Ziua Națională a Gastronomiei și Vinului Românesc Ca mâncarea poate înseamna identificarea cu zona stiam bine; ea transmite un sentiment de apartenență și corelare pe care l-am înțeles insa pe deplin abia...

Brasov in doua farfurii

Brasov in doua farfurii

BrasovBrutaria SimpluPlec din centrul cu case tuguiate momumental si merg pe stradute ce ingroapa case pana la braul ferestrei. Portile ermetice ascund acum intrari de masini acolo unde alta data intrau probabil cai, carute, trasuri.  Drumul inseamna case urcate in...

Gerbeaud Budapesta

Gerbeaud Budapesta

Gerbeaud BudapestaO calatorie pentru o cofetarie. Asta-s eu si alta mama nu mai face. Am mers la Budapesta pentru o cofetarie. In logica stelelor Michelin sa bati atata drum pentru un loc inseamna ca are 3 stele. Spoile alert - nu e chiar asa.  Stiu de Gerbaud de...

Retete & bucatari celebri

Prelegere  Retete si bucatari celebri Lector Adriana Sohodoleanu |  Fundatia Calea VictorieiTrăim într-o epocă a bucătăriei savante; produsele şi metodele de a găti din întreaga lume sunt aduse sub reflectoare într-o abordare concomitent ştiinţifică şi emoţională....

Ziua 3. Maramures

Ziua 3. Maramures

In care se vorbeste despre  Breb si alti demoni Aruncati cu pietre, oua sau rosii daca nu sunteti de acord dar eu asta am vazut asta spun.Drumurile sunt adesea proaste si de multe ori aglomerate, dar e bin caci multe portiuni sunt in reparati. Pe varfuri de stalpi...

Introducere in istoria gustului

Prelegere 

Introducere in istoria gustului

Lector Adriana Sohodoleanu |  Fundatia Calea Victoriei 

Înainte de apariţia agriculturii şi domesticirea animalelor, gustul omului preistoric era determinat de dificultatea cu care îşi asigura grăsimile şi carbohidraţii necesari. Astăzi, ne începem dimineţile cu o omletă sau poate doar o cafea; la prânz luăm masa la restaurant sau un panino de la colţ, iar seara ieşim cu prietenii la sushi, pizza sau tacos.

Schimburile culinare au fost o formă de contact între civilizaţii dintotdeauna. societatea industrială modernă făcând posibilă creşterea varietăţii dietei prin globalizare, în timp ce pe de altă parte a contribuit la micşorarea diversităţii alimentare generale.

În cadrul atelierelor vom discuta despre preferinţe în materie de gust, ca şi despre efectele culinare ale trecerii la cultivarea plantelor şi păstorit, impactul schimbului columbian şi al comerţului cu condimente, beneficiile şi dezavantajele aduse de revoluţia industrială, colonialism, apariţia statelor naţionale, modernism şi postmodernism.

Temele întâlnirilor sunt:

1. Antichitatea – vom vorbi despre maniera ceremonială, dar bazată pe mâncare simplă din epoca homerică, estetica complexă în Roma imperială şi abordarea chineză, unde gătitul era folosit ca metaforă pentru guvernare – un text atribuit lui Laozi spune că „a conduce ţara este, în principiu, la fel cu a găti un peşte mic.”

2. Evul Mediu & Renaşterea – vom vedea cum bucătăria islamică a Evului Mediu combină elementele desertului arab cu bucătăriile persană, indiană şi bizantină şi atinge culmi ale sofisticării influenţând şi astăzi părţi din Europa spaniolă şi siciliană.

În aceeaşi perioadă bucătăria creştină este magnifică prin decor, acum apar, printre altele, sculpturile din zahăr sub formă de castele şi catedrale. Farfuriile lumii se schimbă graţie călătoriei lui Columb care aduce în Europa porumbul, cartoful, tomatele şi alte ingrediente fără de care nu ne putem închipui bucătăria azi.

3. Perioada cuprinsă între 1500 şi 1900 este marcată de intense schimbări economice, sociale şi culturale. Schimbul columbian a revoluţionat regimul alimentar, gustul şi organizarea socială şi economică a lumii. Produse de lux precum zahărul, cafeaua şi ceaiul au devenit accesibile tuturor claselor.

În rândul muncitorilor britanici din noile fabrici deserturile extrem de dulci care însoţeau ceaiul de după-amiază furnizau energie, reprezentând o pauză strategic plasată în programul de lucru.

Vom discuta ce a însemnat inventarea conservei prin sterilizare termică în borcane etanşe de către Nicolas Appert (în urma unui concurs al armatei lui Napoleon) şi ce legătură este între bouillon şi apariţia restaurantului, care este aportul gastronomiei franceze, despre marii chefs pe care i-a dat lumii şi cum au schimbat aceştia modul de a gândi, prepara şi servi mâncarea.

4. Gastronomia contemporană înseamnă în prezent stele Michelin şi industrializare masivă, terroir şi storytelling, nouvelle cuisine, haute cuisine, molecular cuisine, New Nordic Cuisine, globalizare, delocalizare, food waste, trasabilitate, demonizare, identitate, statut şi ideologie.

Vom analiza mişcări disidente precum Slow Food sau veganism, anxietatea cu privire la originea produselor şi vom identifica rădăcina şi formele luate de recuperarea şi reinterepretarea reţetelor vechi regionale sau chiar micro-locale în bucătăria neo-românească.

Detalii inscriere

Prelegerea este structurata in 4 ateliere. Durata unui atelier este de 2 ore.

Atelierele au loc incepand cu 31 martie , in fiecare miercuri de la ora 19:00.

Atelierele au loc online, pe platforma Zoom.

Detalii despre pret si inscriere gasiti la linkul de mai jos.

Cultura la farfurie

Cultura la farfurie

Cultura la farfuriela radio romania culturalEp. 1. Tzatziki si familia lui transculturala Sigur ai mancat tzatziki. Ce poate fi mai grecesc ca tzatziki? Uite ca eu spun ca nu a fost intotdeauna grecesc. Daca ai fost cumva si prin Bulgaria ai mancat tarator; eu l-am...

Casa Timis, Prahova

Casa Timis, Prahova

Ce este și cum arată un meniu bazat pe terroir.Cum am petrecut Ziua Națională a Gastronomiei și Vinului Românesc Ca mâncarea poate înseamna identificarea cu zona stiam bine; ea transmite un sentiment de apartenență și corelare pe care l-am înțeles insa pe deplin abia...

Brasov in doua farfurii

Brasov in doua farfurii

BrasovBrutaria SimpluPlec din centrul cu case tuguiate momumental si merg pe stradute ce ingroapa case pana la braul ferestrei. Portile ermetice ascund acum intrari de masini acolo unde alta data intrau probabil cai, carute, trasuri.  Drumul inseamna case urcate in...

Gerbeaud Budapesta

Gerbeaud Budapesta

Gerbeaud BudapestaO calatorie pentru o cofetarie. Asta-s eu si alta mama nu mai face. Am mers la Budapesta pentru o cofetarie. In logica stelelor Michelin sa bati atata drum pentru un loc inseamna ca are 3 stele. Spoile alert - nu e chiar asa.  Stiu de Gerbaud de...

Retete & bucatari celebri

Prelegere  Retete si bucatari celebri Lector Adriana Sohodoleanu |  Fundatia Calea VictorieiTrăim într-o epocă a bucătăriei savante; produsele şi metodele de a găti din întreaga lume sunt aduse sub reflectoare într-o abordare concomitent ştiinţifică şi emoţională....

Ziua 3. Maramures

Ziua 3. Maramures

In care se vorbeste despre  Breb si alti demoni Aruncati cu pietre, oua sau rosii daca nu sunteti de acord dar eu asta am vazut asta spun.Drumurile sunt adesea proaste si de multe ori aglomerate, dar e bin caci multe portiuni sunt in reparati. Pe varfuri de stalpi...

Brand Minds Live 2020

Brand Minds Live 2020

Opinie

Cum am gustat Brand Minds Live in pandemie

Am tras draperiile si am izgonit pisica in dormitor. Am setat conferinta pe televizor, pixul si foile pe canapea pe o carte de bucate tip coffee-table ca suport. Meniul de coffee-break a fost generos in pain au chocolat, anemone si alte bunatati de la Pain Plaisir. Cum era totusi cald si aveam buget a fost deschisa si o sticla de Cuvee Clemence. Am creat, cu alte cuvinte, un context propice urmaririi de pe canapea a unei mega-conferinte. Care nu a putut fi accesata in primele ore. Noroc ca o stim pe Anda de la Unicredit, care ne-a furnizat diferite linkuri si parole cu care am tot jonglat ca la un moment cu farfurii improvizat in sufragerie  de mezinul familiei – adica te bucuri cand le tine in aer 2 minute si incerci sa iti pastrezi calmul in restul timpului.  

Ce am luat de la Brand Minds 2020: 

Something new

Un alt mod de a vedea ceva vechi – Tara Westover (a carei carte, Educated, sta pe noptiera asteptand din zi in zi sa fie ridicata) despre educatie ca privilegiu si care devine parte din problema, nu solutia pe care o vedem in ea; educatia ca mecanism de segregare, contribuind la fracturile sociale. Hm! 

Foarte interesant mi s-a parut discursul lui Malcolm Gladwell; a avut un inceput greoi, de parca nu era cea mai buna zi a lui, dar m-a captat pe parcurs. Despre ce a vorbit? despre nevoia de storytelling atunci cand ideea de business nu se potriveste cu paradigma dominanta a epocii. O idee importanta in acest context – noi cei peste 35 ani venim din societati ierarhice, pe cand in prezent se vorbeste de societati-retele. Think about that.

Imi place Gladwell inca de la prima lui carte, The tipping point, descoperita acum multi ani intr-un aeroport, in strainatate; va amintiti? ah, vremurile cand Amazon nu livra in Romania iar achizitionarea drepturilor de autor, traducere si publicare era un proces de durata! Am scris atunci si o mica recenzie incercand sa ii conving pe colegii mei din Colliers sa il citeasca si urmareasca.

Something old

O idee veche pe care nu o mai aud prea des: Martin Lindstrom – creativity is born out of boredom; un smartphone in mana inseamna lipsa unor timpi morti, elimina deci posibilitatea ca mintea sa iti zburde singura, obligata sa creeze ceva din ce are. 

Something useful to me, personally 

Aduke Omofowokan citandu-l pe Winston Churchill; daca vorbesti primul ceilalti se vor concentra sa valideze cele spuse de tine si pierzi creativitatea.

‘Courage is what it takes to stand up and speak; courage is also what i ttakes to sit down and listen’

Winston Churchill

Foto Wikipedia Commons

Something blue

Lasand la o parte frustrarea data de problemele tehnice din prima zi, concluzia nu ma satisface – nici eu nu m-am schimbat, nici discursurile motivationale, ba uneori nici speaker-ii. 

Nu rezonez nici acum nici cu forma nici cu fondul. Nu apreciez acum mai mult ca atunci energia debordanta, bleached smiles, optimismul fortat, I love you-urile umede si imbarbatarile gaunoase. Or fi diferente culturale. Mi se pare normal si banal ca si ei, speakerii momentului, au momente de meltdown, sunt tristi cand isi pierd banii, partenerul sau drumul. Sunt oameni. E logic ca li se intampla si lor, si sub staniolul cel mai stralucitor ciocolata poate fi topita. Eu una ma simt jignita cand vine cineva sa-mi zica ‘si eu sunt om, I bleed, I cry, I scream’; genul acesta de pozitionare implica pre-asezarea lui/ ei pe un piedestal la a carui constructie eu nu am participat si in care imi vine sa dau cu barosul. 

Am plecat din corporatie in 2009; am avut acolo acces la traininguri serioase, pe bani grei tinute de vedete internationale ale momentului. Ca eram prea tineri, ca eram prea superficiali sau prea bascaliosi nu stiu, insa follow-up-ul arata la acel moment ca multi dintre noi nu-si insuseau noile obiceiuri, mantre, teorii, formule, instrumente, mecanisme si mind-set-uri. Si nu tinea de implicare, de seriozitate si motivatie ci de diferente culturale; inteleg de la prieteni corporatisti ca si acum sunt oameni ca mine atunci. 

Nici ei, speaker-ii nu s-au schimbat; da, poate ii cheama altfel, zambesc mai mult  si clar mai alb dar spun aceleasi lucruri. Sigur, se spune ca toata literatura este construita pe vreo zece teme majore si tot ce se scrie este o variatie, o broderie, un alt unghi al unei teme vechi de cand lumea. Asa o fi si in motivational speaking, dar cand analiza SWOT devine Rose Rose Thorn Bud e ca si cum mananc sarmale reinterpretate la o nunta in Focsani. Sunt sarmale. 

Tripticul I will let go of/ be grateful for/ focus on este un obicei simplu de curatenie mentala la final sau inceput de zi; il practic de ceva vreme caci este unul din acele lucruri simple, de bun simt, care iti vin in minte cand practici o minima introspectie. 

Nick Vujici a fost de bun simt, cu emotie, nimic nou doar ca da, e bine sa le auzi spuse si de altii nu doar de mama.

Despre Blue Ocean strategy am auzit cand inca eram in corporatie, cred ca prin 2008? E faina opozitia teoriei structuraliste care spune ca structures shapes strategy/ growth happens exogenously cu teoria restructuralista in care micro-actorii pot schimba conditiile si deci strategy shapes structure. Dar cum conceptul este pe piata de peste un deceniu mi-ar fi placut sa imi spuna de ce Cirque de Soleil, unul din exemplele lor din carte, nu a putut evita falimentul declarat de curand. 

Nici axa Timp-Importanta, utila de altfel, nu este noua; nu a fost prezentata ca noua;  si poate este noua pentru noua generatie.  Dar….atat? Gowth ambassadors, world changers sunt de toate varstele. Si unsprezece ani mai tarziu nu aflu mai nimic nou? Daca nu mi-as sti locul, zau ca as fi tentata sa cred ca le stiu pe toate, I’ve seen it all, know it all, etc etc.

In loc de concluzie

Ca micro-tiny-insignificant actor pe piata pare ca nu am pierdut nimic in acesti unsprezece ani in care normal ca m-am mai intrebat din cand in cand ce s-a mai inventat pe aceasta piata a carei componenta de discurs motivational a fost evaluata in SUA in 2019 la 1,9 miliarde dolari. What a waste of FMO!

Datorita dificultatilor tehnice va trebui sa revad cativa dintre speakeri, de aceea nu ii acopar aici pe toti. Voi relua Nicholas Nassim Taleb, Mark Manson si mai ales Michio Kaku (fizician si futurolog care cred ca va aduce ceva complet nou, cel putin pentru mine). Si astept sa mai scrie Gladwell o carte, iar pana atunci ma delectez cu podcastul lui – Revisionist history.

Cultura la farfurie

Cultura la farfurie

Cultura la farfuriela radio romania culturalEp. 1. Tzatziki si familia lui transculturala Sigur ai mancat tzatziki. Ce poate fi mai grecesc ca tzatziki? Uite ca eu spun ca nu a fost intotdeauna grecesc. Daca ai fost cumva si prin Bulgaria ai mancat tarator; eu l-am...

Casa Timis, Prahova

Casa Timis, Prahova

Ce este și cum arată un meniu bazat pe terroir.Cum am petrecut Ziua Națională a Gastronomiei și Vinului Românesc Ca mâncarea poate înseamna identificarea cu zona stiam bine; ea transmite un sentiment de apartenență și corelare pe care l-am înțeles insa pe deplin abia...

Brasov in doua farfurii

Brasov in doua farfurii

BrasovBrutaria SimpluPlec din centrul cu case tuguiate momumental si merg pe stradute ce ingroapa case pana la braul ferestrei. Portile ermetice ascund acum intrari de masini acolo unde alta data intrau probabil cai, carute, trasuri.  Drumul inseamna case urcate in...

Gerbeaud Budapesta

Gerbeaud Budapesta

Gerbeaud BudapestaO calatorie pentru o cofetarie. Asta-s eu si alta mama nu mai face. Am mers la Budapesta pentru o cofetarie. In logica stelelor Michelin sa bati atata drum pentru un loc inseamna ca are 3 stele. Spoile alert - nu e chiar asa.  Stiu de Gerbaud de...

Retete & bucatari celebri

Prelegere  Retete si bucatari celebri Lector Adriana Sohodoleanu |  Fundatia Calea VictorieiTrăim într-o epocă a bucătăriei savante; produsele şi metodele de a găti din întreaga lume sunt aduse sub reflectoare într-o abordare concomitent ştiinţifică şi emoţională....

Ziua 3. Maramures

Ziua 3. Maramures

In care se vorbeste despre  Breb si alti demoni Aruncati cu pietre, oua sau rosii daca nu sunteti de acord dar eu asta am vazut asta spun.Drumurile sunt adesea proaste si de multe ori aglomerate, dar e bin caci multe portiuni sunt in reparati. Pe varfuri de stalpi...

Amintiri din anii ’90

Amintiri din anii ’90

Antologie:

Amintiri din anii ’90

Scris pentru Gastroart.ro in septembrie, 2020

Barthes scrie ca mancarea este nutritie dar si un sistem de comunicare, un corp de imagini, protocol de uzante, situatii si comportamente si pentru mine este interesant de remarcat faptul ca food studies, ceea ce studiez eu acum, au ca punct de plecare anii ’90, chiar daca exista interes punctual si anterior. M-am bucurat cand Cosmin mi-a cerut sa scriu cateva randuri exact despre acesti ani, insa acum incep sa ma intreb daca nu m-am bucurat aiurea – oare ce varsta crede el ca am?

Lasand deoparte orice urma de vaga cochetarie, anii ’90 sunt pentru multi o zona intunecoasa banuiesc, insa facand calculele reiese ca perioada mea intunecata din punct de vedere eating out este exact cea cuprinsa intre clasa a VII trimestrul doi si anul cu licenta (stiu ca pare ca da cu virgula si nu, nu am ramas repetenta, cel mai probabil nu am calculat corect si mi-e lene sa revin). Daca nu imi amintesc prea multe este tocmai datorita etapei de viata – in liceu eram soarece de biblioteca si nu oricum nu se purta iesitul la restaurant, iar in facultate nu mergeam in restaurante ci cluburi; intrebati-ma playlistul de marti si sambata din Maxx si R2, sunt sanse mari sa imi amintesc caci nu eram deloc so strung out cum cantau C-Block (a caror muzica o ascult acum in timp ce scriu si a carei semnificatie am aflat-o ani mai tarziu).

Cel mai important lucru pe care mi-l amintesc din ianuarie 1990 este convingerea ca nu va trece mult si voi putea merge in vizita in Italia. Era o problema de zile, hai saptamani, desigur. Eram obsedata de cultura italiana si imi petrecusem clasa a VII-a invatand italiana singura dupa un manual de 600 pagini tras la xerox de mama. Plecarea nu s-a intamplat chiar cand credeam eu dar pizza cu carnati si castraveti murati facuta de mama in perioada aceea mi-a mai ostoit dorul. Nici pizza cu un ou copt pe care ne-o lua tata de la Panipat nu era rea, iar prajitura Victoria de la cofetaria Irisa mi se parea cel mai delicios lucru posibil. Mda, cu asa ceva mi-am inceput cariera culinara.

In acea perioada nu prea ieseam din cartier, adica zona pietei 1 Mai, actual Ion Mihalache; stiu ca am fost la restaurantul Poiana cu tata, in spatiul caruia peste ani aveam sa deschid cofetaria Biscuit si unde am descoperit in 2018 podele de pamant. La celalalt restaurant din cartier, Ovidiu, aflat unde este acum anti-cafeneaua Seneca m-a scos tata cand am intrat la liceu si mi-a dat o inimioara de aur pe care vara urmatoare mi-a smuls-o de la gat o fetita mai mica, delincventa in devenire din satul bunicii. Ce am mancat acolo, ce au baut ai mei, nu stiu, dar retraiesc uneori crocanteala frunzelor de salata pe care trebuia sa mi le tai si asezonez eu singura. Era simultan o sofisticare si o dezamagire cumplita de fiecare data.

Cand am inceput sa ies in oras, timid, prin a douasprezecea, ma opream cu colegii la Casa Elisabeta de pe Neculce, adica strada cu liceul. Jucam biliard si de obicei aveam bani doar de un suc nu si mancare. Era epoca in care fiecare gasca avea banca proprie in Herastrau, unde stateam, priveam si ne ofeream privirii celorlalte gasti (asta daca nu ne feream de privirea Mihaelei zisa si Nikita).

Mai tarziu, in primii ani de facultate punctul focal era la McDonalds in Romana; pentru ca mai toata lumea isi dadea intalnire acolo discutia avea loc in mare parte in picioare, sprijinind gardul de fier forjat ce separa trotuarul de strada. Asteptam o masa.

Mancarea a vorbit din totdeauna despre cel care o consuma, fiind binecunoscuta fraza lui Jean Anthelme Brillat-Savarin ‘dis-moi ce que tu manges, je te dirai qui tu es.’ Daca sunteti de acord ca vegetarienii sunt mai lesne perceputi ca pacifisti si ca amatorii de produse gourmet sunt vazuti ca indivizi liberali si sofisticati, atunci acceptati ideea ca mancarea este reper identitar. Stereotipurile de mai sus au fost stabilite prin auto-descrieri si teste de personalitate aplicate unui numar de respondenti in cadrul unui studiu realizat de Sadella & Burroughs in 1981 in ceea ce priveste perceptia asupra lor insisi in calitate de consumatori de mancare si cum ii vad ei pe altii la randul lor pe baza obiceiurilor dietetice. Asadar, daca studii serioase arata ca obiceiurile de consum alimentar sunt asociate cu trasaturi de personalitate atunci, va intrebati pe buna dreptate, de  ce sprijineam gardul unui fast food? Simplu, la vremea aceea, cand Mecu’ era the pinnacle of eating out pe segmentul nostru de varsta, noi nu ne gandeam la potentialul mancarii consumate de a atrage judecata morala a celoralti, cum au demonstrat Stein & Nemeroff in 1995 pe un esantion de 290 studenti (Americo, 2014) ci la faptul ca selectia mancarii permite indivizilor sa se prezinte pe sine si, pe cale de consecinta, sa fie perceputi intr-un fel sau altul de catre altii (Jansen, 2001). Desigur, la acea data modul in care am fi exprimat aceste idei ar fi fost intr-un limbaj mai simplu gen ‘dar, mama, trebuie sa fiu acolo, toti prietenii mei sunt acolo’. Se intampla si azi, nu-i asa, indiferent de varsta noastra sau numele pe care-l poarta Mecul fiecaruia.

Dupa o vreme ritualul de a vedea pe ceilalti si a te lasa vazut s-a ramificat incluzand un suc la Everest si o gogoasa la Dunkin Donuts, ambele pe Magheru; la gogosi, acum pot recunoaste,  mergeam cu fetele ca sa vedem glezna bronzata in mocasini moi de piele cafenie a patronului. Hei, a manca este un act intens personal dar este in acelasi timp si ‘locul nostru comun, o experienta universala’ (James Beard) si ‘un fapt social extrem de condensat’ (Arjun Appadurai), corect?

Unii cercetatori sociali spun ca se gaseste ceva pentru fiecare in mancare si luatul mesei in oras. Poate fi un indicator al clasei si privilegiului (Veblen, 1899), adica ce incercam noi, pusti cu cas la gura, sa transmitem celorlalti pusti cu cas la gura; ba chiar ne foloseam de simbolismul mancarii si o lasam sa joace un rol in determinarea puterii sociale si a relatiilor de status in stilul lui Norbert Elias. Apoi, daca Bourdieu zice ca stratificarea sociala si clasa sunt definite de gust cine eram noi sa zicem altceva decat ca gustul il clasifica pe clasificator, orice om stie asta. Mary Douglas vede in mancare coduri alimentare care definesc locul unui individ in societate si mentin activa ordinea sociala, duh! Claude Fischler sumarizeaza foarte bine considerand ca ’unui sistem culinar ii corespunde o viziune a lumii, o cosmologie, furnizeaza o “grila” de        interpretare a lumii, pentru a se integra si a o integra. Omul mananca in interiorul unei  culturi si acea cultura ii ordoneaza lumea in mod specific.’

Prin urmare ritualul nostru de trecere din fata arcurilor aurii nu facea altceva decat sa ne integreze in cultura occidentala, sa ne incorporeze in universul capitalist si sa ne ordoneze viata la fel ca oricarui alt adolescent, doar ca noi traiam asta cu voluptatea unei copilarii comuniste.

Spring Time era o alta destinatie personala insa pastrata pentru prime intalniri mai degraba, clandestina si deci utila pana la validarea partenerului si introducerea lui in grupul de la McDonalds. Intuindu-mi afinitatea cu spatiul oriental un baiat mi-a dat intalnire la Ali Baba, restaurant turcesc pe la Piata Muncii; strategia a functionat – acea comensalitate a inseamnat mai mult decat o simpla impartire a mancarii, a fost o oportunitate de a interactiona, de a crea schimburi sociale la nivel individual si a incepe o relatie care a evoluat, desigur, pana la masa de la McDonalds.

Stiam ca existau Casa Doina, Vernescu, Helvetia, Tezaal si McMonis sau Vox Maris dar nu cunosteam la acel moment oameni care sa fi mancat acolo and lived to tell the tale. Daca printre prietenii parintilor or fi existat astfel de oameni nu stiu; anii ’90 au insemnat nu doar criza economica si inflatie ci si segregarea clara a adultilor de adolescenti, care nu trebuiau invatati de mici cu carciumile tranzitiei.

Optiunile alimentare reflecta adeziuni si apartenente iar aceasta s-a vazut bine mult mai tarziu, dupa 2001 cand am intrat si eu in randul lumii corporatiste, adica aveam happy hours cosmopolit in Amsterdam Cafe pe Covaci sau indian cu Amarjit la butoane in bucataria de la Barka Saffron in Domenii. Acestea erau localuri cool deschise din anii ’90. Alt restaurant, pub de fapt, cu reputatie deja la finalul anilor 1990 era White Horse in Dorobanti, unde viata de salariat mai permitea si cate un pranz din an in Paste (in mare parte lunch-ul insemna pui Valdostana de la firma de catering). Masa de pranz luata cu colegii seniori aici era o achizitie de status, o comensalitate integratoare, centrifuga – ceea ce alegeam sa mancam si ceea ce alegeam sa nu manancam (sau unde) functionau ca o bariera sociala,  un mod de a ne identifica sau nu cu altii (Fox, 2014) din companie sau din afara ei.

Tot la inceputul anilor 2000 am calcat cu sfiala in Uptown, insa doar ca sa duc mape cu documente colegilor seniori care isi invitau acolo clientii. Sotul meu are o poveste amuzanta despre barul de la Hilton unde prin 1997 avea intalniri costisitoare cu clienti straini carora nu le trecea prin cap ca nota de plata poate falimenta un tanar roman la inceput de cariera. Pentru un consultant clientii au fost mereu un pretext bun pentru a incerca locuri noi in oras, treaba pe care am inteles-o si eu pe masura ce avansam in cariera; de aceea, de la pizza cu castraveti murati la the goddess of good living cum imi spunea un client prin 2009, cred ca au fost douazeci de ani in care am trait din plin mancarea ca pe ceva good to think with, in cuvintele lui Levi-Strauss.

Cultura la farfurie

Cultura la farfurie

Cultura la farfuriela radio romania culturalEp. 1. Tzatziki si familia lui transculturala Sigur ai mancat tzatziki. Ce poate fi mai grecesc ca tzatziki? Uite ca eu spun ca nu a fost intotdeauna grecesc. Daca ai fost cumva si prin Bulgaria ai mancat tarator; eu l-am...

Casa Timis, Prahova

Casa Timis, Prahova

Ce este și cum arată un meniu bazat pe terroir.Cum am petrecut Ziua Națională a Gastronomiei și Vinului Românesc Ca mâncarea poate înseamna identificarea cu zona stiam bine; ea transmite un sentiment de apartenență și corelare pe care l-am înțeles insa pe deplin abia...

Brasov in doua farfurii

Brasov in doua farfurii

BrasovBrutaria SimpluPlec din centrul cu case tuguiate momumental si merg pe stradute ce ingroapa case pana la braul ferestrei. Portile ermetice ascund acum intrari de masini acolo unde alta data intrau probabil cai, carute, trasuri.  Drumul inseamna case urcate in...

Gerbeaud Budapesta

Gerbeaud Budapesta

Gerbeaud BudapestaO calatorie pentru o cofetarie. Asta-s eu si alta mama nu mai face. Am mers la Budapesta pentru o cofetarie. In logica stelelor Michelin sa bati atata drum pentru un loc inseamna ca are 3 stele. Spoile alert - nu e chiar asa.  Stiu de Gerbaud de...

Retete & bucatari celebri

Prelegere  Retete si bucatari celebri Lector Adriana Sohodoleanu |  Fundatia Calea VictorieiTrăim într-o epocă a bucătăriei savante; produsele şi metodele de a găti din întreaga lume sunt aduse sub reflectoare într-o abordare concomitent ştiinţifică şi emoţională....

Ziua 3. Maramures

Ziua 3. Maramures

In care se vorbeste despre  Breb si alti demoni Aruncati cu pietre, oua sau rosii daca nu sunteti de acord dar eu asta am vazut asta spun.Drumurile sunt adesea proaste si de multe ori aglomerate, dar e bin caci multe portiuni sunt in reparati. Pe varfuri de stalpi...