Cream tea/ afternoon tea/ high tea

Cream tea/ afternoon tea/ high tea

by | Dec 2, 2022 | Dulce, Europa, Romania

Afternoon tea – mini-sandvisuri, scones, prajituri si ceai savurate relaxat in jurul orei 4 pm. Ana, ducesa de Bedford, l-a facut fashionable la inceputul secolului XIX de foame (masa de seara se lua la 8 pm). 

High tea – se ia la masa iar meniul este mai bogat – mezeluri, legume, tarte, placinte, peste afumat, prajiturele de ceai. Inlocuieste practic cina caci se ia intre 5-7 pm. 

Cream tea – cand timpul nu permite mai mult ceai si scones will do. Se aduc caldute la masa impreuna cu clotted cream si dulceata. 

In imagini cream tea la Sketch, o ceainarie/ restaurant/ lounge super interesant in Mayfair, Londra intr-o cladire de secol XVIII cu camerele decorate diferit, provocator, bogat, impecabil executat si complet neasteptat.

 

 

 

wikpedia commons

Recenziile sunt pareri personale, au un inerent grad de subiectivism si reflecta strict ceea ce am experimentat intr-un anume moment intr-un anume loc. Alte persoane pot avea experiente diferite si e ok, de gustibus non disputandum. 

O degustare de otet?

In vizita la un acetaio care face otet din 1605 in Modena
Holborn Dining Room

Holborn Dining Room

by | Nov 30, 2022 | Desserts, Dulce, Europa, Restaurante

Mi-am dorit de cativa ani buni sa ajung la Holborn Dining Room, Londra. Il urmaresc pe chef Calum pe Instagram si ma fascineaz a placintele britanice. De data aceasta m-am organizat si am rezervat din timp o masa pentru o zi de vineri, ora 5 pm caci la Bucuresti aceasta insemna ca iau cina la & pm.

Incaperea in care se pregatesc placintele este strategic plasata incat sa poate fi vazuti atat din strada cat si din restaurant patiserii ce robotesc in jurul mesei infainate. 

wikpedia commons

Restaurantul este elegant si clasic, un stil vechi reconfortant si placut, si am avut bucuria sa fiu servita de Mihaela, o romanca bucuroasa ca vede o alta in restaurant in cele sase luni de cand lucra acolo.

Am luat placinta de sezon, cea cu rata, si un cocktail delicios la inceput. Si acum vine partea ciudata a serii – placinta nu a stralucit, in schimb piureul a fost fabulos. Crusta era buna dar nu iesea in evidenta prin ceva anume iar bucatelele de rata au fost exceptionale, suculenta, cu aroma de vanat (era rata salbatica). Ceea ce mi-a stricat mie bucuria au fost bucatele imense de grasime/ jumari inserate cu larghete. Stop joc.

Ma intorc la Pieminster, micul producator artizanal de placinte cu shrooms & vita, Stilton si ceapa caramelizata, carnivoe vegan sau vegetariane. Ii gasiti in Burough Market. 

Recenziile sunt pareri personale, au un inerent grad de subiectivism si reflecta strict ceea ce am experimentat intr-un anume moment intr-un anume loc. Alte persoane pot avea experiente diferite si e ok, de gustibus non disputandum. 

Bucatarie Aproape Romaneasca?

NOUA B.A.R pe Bd Ion Mihalache
Cedric Grolet at the Berkeley

Cedric Grolet at the Berkeley

by | Nov 30, 2022 | Desserts, Dulce, Restaurante

[Here I go. Again]

Duminica ora 11:20 AM in vitrina la Cedric Grolet mai era cam ceea ce se vede si niciun croissant; am luat un mini-tort de ciocolata gandit pentru 4 pax (35 lire) si am plecat prost dispusa.

Posibil sa fiu partinitoare dar daca duminica dimineata nu ai marfa, duminica cand tot Kensington-ul isi scoate pomeranianul la cafea, cumva e ceva fishy; marketing be thy name.

As fi vrut sa gust mai multe feluri, sa decid daca imi place sau nu, ce si de ce; era important pentru mine dupa experienta dezamagitoare de la Paris (in ceea ce priveste gustul, nu estetica sau tehnica, ambele peste mai tot ce am gustat pana acum). Nu a fost sa fie nici la Londra. Desertul ales a fost corect, excelent lucrat ca textura si finisare, dar liniar – ciocolata amaruie cand crocanta, cand pufoasa norisor. L-am gustat in holul hotelului cu furculite imprumutate de la bar, eu si D, amicul meu private chef de milionari londonezi. Nici el nici O, amica cu care am fost la magazin nu au fost incantati. Verdictul ei dupa tarta aleasa a fost ca este un produs de marketing excelent.

Eu inca nu pot pune in cuvinte clare gandurile si emotiile trezite de cele doua vizite. Poate sunt nedreapta, almost sigur it’s me not him, dar nu e prima data cand ma intreb daca nu cumva uneori ne e jena sa vedem ca imparatul e gol. 

Despre vizita de la Paris aici. 

Ce locuri recomand in Londra?

KOL 1 stea Michelin

Review: Kol, Londra

Review: Kol, Londra

by | Nov 30, 2022 | Europa, Farfurii, Restaurante

May I first go the restroom, please? I got birdpooped. Eu, Londra, noiembrie 2022 la Kol, o stea Michelin.

Ne-a pufnit rasul pe toate trei; eu am spus ca in my culture asta inseamna noroc, una din ele a zis ca si la ea in Spania la fel, iar italianca a confirmat si ea. Tari latine, niciodata Aghiuta nu e asa de negru.

Mi-au luat haina si m-au intrebat daca nu vreau sa imi tina branzeturile la frigider (poti sa scoti o fata din Burough Market, dar nu poti scoate branza pietei din fata). Ha, lor nu le e frica ca-i prinde DSV-ul cu produse din afara unitatii?

Cand mananci singur esti plasat la fel si fel de mese; la fel si cand te cazezi in single room; eu la Londra am fost bagata in dulap sau camara pe acest motiv (not this time, love you Strand Palace). La Kol m-au plasat in centru, chiar in fata bucatariei deschise – o idee buna deoarece mi-a dat ceva de facut/ privit ‘cause being single trei ore la o masa vine cu multe provocari.

Davide, ospatarul meu italian, a vrut sa stie cu ce sa imi faca o margarita din partea casei. Cei ce ma stiu ca-s non bautor pot rade – am avut de ales intre tequila si mezcal. Daca-i bal, bal sa fie. Mezcal. Smoky. Spicy. Quite lovely. Langa mine la o masa someone was literally licking the plate.

Am ajuns la Kol din pura intamplare si noroc – in aeroport la Bucuresti l-am intalnit pe Alex Petricean, el mi-a zis de acest restaurant mexican cu ingrediente britanice (un trend, se pare). Desi acum sunt deschise rezervarile pentru ianuarie am avut noroc sa gasesc o singura masa libera pentru lunch. Rezervarea, asa cum se face la Londra de ceva ani buni, implica un depozit – autorizarea unui card bancar pentru retragerea unei sume in caz de no show. Nouatatea (si stresul) a fost ca taxa e de 100 eur si se percepe pentru fiecare invitat anuntat dar care nu ajunge. Colac peste pupaza anularea nu se poate face cu mai putin de 48h avans.

Kol ofera doua meniuri tasting la 100 si

135 lire plus 2 suplimente la 25 lire fiecare; pe langa acestea poti adauga wine/ mezcal pairing.

Am primit un welcome broth. Avea mezcal si alte lucruri bune explicate de o tanara simpatica din Mexic. Ador relaxarea de data relativ recenta a lucratorilor in restaurante.

A venit apoi un crab britanic – bucati de carne amestecate cu tulpini de ciuperci enoki – una din acele combinatii texturate atat de naturale incat te intrebi cum de nu ai gandit-o pana acum. Delicios cu post-gust puternic de porumb de la baza crunchy a tartei.

Davide mi-a cerut numele chef-ului care mi-a recomandat Kol si m-a intreabat daca fac scouting. Hm, nu, dar mi-ar placea!

Se mananca cu mana pentru inceput.

Ma uit elegant pe pereti; stiu ca sunt intr-un restaurant mexican caci am rosu ocru pe perete, plante mari si vase de lut simple si atemporale, iata cum construiesti mexicanidad pe ideea de pamant rosu fertil.

Urmeaza un caviar britanic pus peste o crema fina de dovleac.

Dupa el vine preparatul numit Pina. Ananasul nu creste in UK dar chef Santiago l-a vrut in meniul sau londonez asa ca l-a creat din cea avut la indemana. Telina la sous-vide, macerata cu musetel, data cu sirop, caramelizata, pusa pe mole de castane si sos de nu stiu ce – magie pura, se intampla o conversie in gura – bagi telina, mesteci telina si half way through devine  altceva, vag ananas, para sau mar sau gutuie coapta – asta e fie de la cimbrul lamaios fie de la mezcalul din margarita.

Tacos. Primesc o tortilla mica. Davide explica – punem catina in loc de lime care nu e de gasit in rainy Britain (la noi Andrei Chelaru foloseste borsul pe aceeasi idee). Langustina este inmuiata, umpluta cu un sos care trebuie pus peste taco – mi-a da instructiuni sa storc capul langustinei peste tacos. I did. Reluctantly. Din el iesit o treaba offputting ca miros si aspect dar am trecut peste si la final a fost bine dar cu mozol ca asa patesti la tacos cu zeama – OMG asta lingea baiatul mai devrene in farfurie.

In jur oamenii fac conversatie; eu ma uit in jur. Observ cat de curat lucreaza in bucataria din centru in care totul este la vedere.

Vine ceva numit Chicharon. Are ciuperci lion’s mane din Scotia, white chanterreles si pied de muoton stoarse de lichid si fermentate in gooseberry juice – zice Davide ca acest fel de mancare este in Mexic supa nu sos si vine cu branza; ei au recreat branza din aceste ciuperci. Lui Davide i se pare ca cele albe chiar aduc a feta; mie nu; nu am saltyness si creaminess, e ciuperca, sorry Davide.

Numar 7 bucatari la cca 14 mese (la subsol mai este un chef’s table si inca un spatiu cu mese care insa nu e deschis publicului).

Natilla. Pornind de la un desert pe baza de custard (crema fina de ou si lactate) au dezvoltat o varianta savoury pe baza de galbenus, drojdie si kuzu – are cea mai fina textura de creme brulee, oare ce reactie se intampla in oala? Din pacate nu e pe gustul meu; aceste scallops din Scotia mi-ar fi placut usor caramelizate. Pielea de pui este insa super faina, crocanta , cumintita in forma de foaie. 

Costillas. Am ales coaste ca sa nu iau caracatita (delicioasa dar prea inteligenta pentru a fi mancata dar sa nu deschidem discutii despre speciesism/ discriminare de specie).

Sunt coaste cu sos alune, sos de coacaze negre si pastarnac cu hasmatuchi. Ti se zice sa iti faci tacos. Am facut. Tot nu imi plac tacos, parca devin atat se constienta de tortilla de porumb ca umplutura devine banala. It’s me not you, taco! Cred ca prefer shaorma (un taco oriental, in definitiv) poate tocmai pentru ca graul e banal si lasa sa straluceasca ceea ce pui in el.

Meniul mentioneaza cele trei tipuri de porumb heritage pe care il foloseste restaurantul. Davide imi explica – desi Santiago face bucatarie mexicana noua cu ingrediente locale, britanice la porumb s-a facut o exceptie si este adus din Mexic. Am aflat astfel despre deprecierea acestei cereale de baza in Mexic datorita preferintei pentru soiuri modificate genetic, mai rezistente si mai profitabile (OMG sunt acceptate si promovate in America). Prin urmare soiurile traditionale de porumb au cazut in uitare; o initiativa a guvernului mexican este sa le readuca in farfurii iar Kol exact asta face – foloseste porumb albastru Conico din Tlaxcala, Chalqueno alb din Mexico City si Bolita (galben) din Oaxaca.

Portie imensa, nu am putut termina. Ospatarul are dreptate – nu poti

tine 18 ore la foc mic bucati mici de coaste; compromisul e sa dai o portie unui om nu unei mese.

Am chicotot cu mexicanca despre spatiul de langa corazon pastrat pentru deserturi so here we go:

Nieves. Un desert traditional recreat pe baza britanica din inghetata de lapte ars (mama, ne certai cand dadeam laptele in foc, cred ca nu stiam ce e bun). I could eat a bucket – este oare acesta un compliment potrivit unui restaurant cu una estrella Michelin? E sincer.

Flan. Sunt fan flan iar acesta a fost fin si delicios.

La final am primit o bezea gumata, un marshmallow, o bucata pufoasa de guimauve cu ce altceva decat mezcal?!

3 ore si multe lire mai tarziu parasesc restaurantul satula si incantata de experienta avuta. Mi-au placut toate? Unele mult, altele mai putin dar eu nu merg la astfel de restaurante pentru gust, acesta este subiectiv si schimbator; ma incita filosofia din spatele creativitatii, maiestria tehnicilor, asocierile si giumbuslucurile din farfurie. Multam Alex pentru recomandare!

wikpedia commons

Recenziile sunt pareri personale, au un inerent grad de subiectivism si reflecta strict ceea ce am experimentat intr-un anume moment intr-un anume loc. Alte persoane pot avea experiente diferite si e ok, de gustibus non disputandum. 

O degustare de otet?

In vizita la un acetaio care face otet din 1605 in Modena

Radio: Usturoiul magic

Radio: Usturoiul magic

by | Nov 30, 2022 | Opinii

Cultura la farfurie

Usturoiul de Sf Andrei si nu numai 

Se zice ca Nero ar fi inventat sosul aioli;oar cum se impaca aceasta preferinta pentru usuturoi cu interdictia de a intra in templu impusa de unele vestale din Roma celor ce mancasera usturoi? Nici bizantinilor nu le-a placut de cruciatii lui Raymon de Toulouse pentru ca le mirosea gura a usturoi. La noi cei ce nu suporta usturoiul sunt considerati moroi, strigoi de aceea, scrie invatatorul Lupescu ca trebuie mancat de Sf Andrei cand umbla strigoii  dupa rele 🙂

Tot el aminteste ca la 1900 mamaliga rece sau prajita cu usturoi era mancare de post pentru taranime. Tot el scrie ca pentru dureri de inima sa bei mujdei cu sare si otet si ca “bucati de usturoi cu trei fire de chiper negru se da pasarilor cand pier de holera”.

Click pe acest text pentru a asculta discutia avuta cu Andra Petrariu in Orasul Vobeste la Radio Romania Cultural.

Alte postari

Evadare in Dealu Mare, peste asteptari

Vin bun?

Pop-up dinner Drumul Ramnicului

Ce a gatit Mihai Toader?

Maldive, just another pretty island

OMG, really?

Mondialele de gastronomie

Mondialele de gastronomie

by | Nov 27, 2022 | Evenimente

Pe periodada campionatului mondial de fotbal Qatar 2022 desfasor, la initiativa lui Cosmin Dragomir, my partner in all culinary crime, un maraton culinar – Campionatul de gastronomie.

Meciurile noastre pun fata in fata mancaruri si deserturi specifice tarilor de pe teren. Propunerile mele le gasiti si pe conturile mele de Facebook si Instagram.

Meciurile pe grupe

wikpedia commons
wikpedia commons
wikpedia commons
wikpedia commons
wikpedia commons
wikpedia commons
wikpedia commons
wikpedia commons
wikpedia commons
wikpedia commons
wikpedia commons
wikpedia commons
wikpedia commons
wikpedia commons

Unde am mancat recent pho in Bucuresti?

La Hushimo pe str Mendeleev

Radio: Usturoiul magic

Radio: de dulce si de sec

by | Nov 25, 2022 | Opinii

Cultura la farfurie

Despre mancare de post

Am gasit in Bucataria taranului roman a lui Mihai Lupescu (1920) o informatie deconcertanta – la praznice de post pentru morti se punea pe masa plachie de peste sarata, pe langa galuste de post si bors de mazare  (care, ca sa fiarba bine se tinea intai in lesie apoi in apa curata cu cuie sau bucati de sticla). Tot invatatorul Lupescu mai scrie si ca borsul de buruiene/ petrinjei/ steghie/ stir/ cu sfecle cu orez sau pasat “nu-i asa de hranitor”.

Asculta aici conversatiile mele pe teme culinare de la Orasul Vorbeste cu Andra Petrariu, la Radio Romania Cultural.

Foto: Simona Sergi/ Unsplash.

Alte postari

Evadare in Dealu Mare, peste asteptari

Vin bun?

Pop-up dinner Drumul Ramnicului

Ce a gatit Mihai Toader?

Maldive, just another pretty island

OMG, really?

Ziua Nationala a Gastronomiei si Vinului 2022

Ziua Nationala a Gastronomiei si Vinului 2022

by | Oct 3, 2022 | Evenimente, Romania

Ziua Nationala a Gastronomiei si Vinului se sarbatoreste la Casa Timis de 3 ani.  Cosmin Dragomir, Cezar Ioan si Nico Lontras sunt fondatorii acestui proiect  legiferat in Parlamentul Romaniei.

In 2020 meniul s-a numit Emotii pentru ca era primul an al lui Nico Lontras intr-o bucatarie noua dintr-un complex nou intr-o zona noua, la distanta de oras.

In 2021 meniul a fost centrat pe ideea de acasa. Pentru ca bucatarul isi gasise locul in Dealu Mare si Dealu Mare isi gasise expresia in meniurile bucatarului. Am scris despre acea cina-oglinda a terroir-ului (si al sau memorabil sorbetto de tuica de pere) aici. 

Anul acesta meniul a pus in farfurie Istorie si traditii caci Nico Lontras nu se multumeste cu caldut, confortabil, comod, limitat ci merge mai departe iscodind in trecut pentru a modela prezentul.

Nico a luat la rasfoit retete vechi si le-a pus in farfurie asa cum perlele strabunicii stralucesc azi alaturi de sneakers (I’m thinking of you calcan boieresc cu spanac bland si raci crocanti).

Am facut cateva notite mentale pe marginea meniului, redau ce-mi amintesc (am ajuns acasa la 1:30 am so bear with me).

  • untul cu leustean signature to die for are un competitor puternic in cel cu trufe (unt facut la ferma proprie)
  • untul cu reductie de vin il face de cacao pe cel cu miere pe paine
  • jumarile picante pasta mancate cu sorbetto de castraveti murati este ceva mind blowing si addictive.
  • sosul romanesc, ce apare la Maria General Dobrescu prin 1926 si care pur intamplator s-a iscat la Nico din ce am mentionat eu in newsletterul Curator & Connaisseur, m-a suprins prin licenta poetica luata de chef de a mari cantitatea de ardei copt. Excelent cu pastrav afumat delicat si seminte de dovleac crantanitoare.
  • friptura ca la Ploiesti este o alta resursa accesata din carti vechi, Iosif Strasman fiind autorul-punct de plecare.
  • m-am distrat copios cand am vazut in meniu la desert budinca de ciocolata a lui Kogalniceanu, de la 1841 deci, testata si de mine pentru dulceromanie.ro. Nu-i de colo sa gusti o reteta incercata si de tine facuta insa la nivel de fine dining de catre un super chef. Nico a decis sa o gateasca la abur, sa o asocieze cu o inghetata de mac si ultimii fragi ai anului. Mmm.

Am condus spre Bucuresti pastrand pe limba dulceata castravetilor murati, bucuria intalnirii cu minunatii Laura Laurentiu si Mircea Groza. Sigur, m-am si hlizit maxim cu partenerele de drum la fiecare clinchet de sticle ce se auzea in masina (Casa Timis face vin si e sezon de must, yey).

Multumim, Nico Lontras si Johny Susala, a fost impecabil!

 

wikpedia commons

Recenziile sunt pareri personale, au un inerent grad de subiectivism si reflecta strict ceea ce am experimentat intr-un anume moment intr-un anume loc. Alte persoane pot avea experiente diferite si e ok, de gustibus non disputandum. 

Mergi curand la Paris?

Pune pe lista Cafe Procop, acolo din 1868
Mini-cronica: Zexe

Mini-cronica: Zexe

by | Sep 29, 2022 | Restaurante

Ceea ce trebuia sa fie o prajitura in noul spatiu Zexe (au inchis Icoanei si Sofia si au mutat totul pe Bd. Aviatorilor) s-a transformat in ciorba de perisoare pentru unii, jumari de somn si porc pentru altii si cartofi cu inghetata de trufe pentru mine. Da, asa am citit in meniu.

In realitate am primit un cartof mare taiat in patru, fierbinte, cu ceva branza rasa fin cremoasa la baza. Dupa ceva tatonari si investigari in cosulet, gasind doar o urma de crema de branza cu mici puncte negre, am intrebat politicos-curios ce e cu inghetata. Mi s-a confirmat ca aceea este si ca, in ceea ce sper ca este doar o redare defectuoasa a ospatarului, doamna chef a gandit-o asa – sa fie luata din congelator si pusa pe cartof cand e fierbinte ca sa se topeasca. Minunat, insa am recomandat sa se ia in calcul faptul ca la masa vine deja topita si se duce tocmai efectul si motivul pentru care este comandata (nu am zis si ca era doar o lingurita, cantitate insuficienta pentru cartof).

In schimb Foret noir, adusa de la Zexe Brasserie de peste drum, a fost excelenta; de mult nu am mai mancat o prajitura atat de fina, amaruie cat trebuie, dulce cu masura si alcoolizata cu generozitate. 

PS: la jumari am primit catei de usturoi din belsug, pesemne s-a inmultit ceata de vampiri din oras. 

wikpedia commons

Recenziile sunt pareri personale, au un inerent grad de subiectivism si reflecta strict ceea ce am experimentat intr-un anume moment intr-un anume loc. Alte persoane pot avea experiente diferite si e ok, de gustibus non disputandum. 

Mancare romano-slovena?

4-hands dinner la NOUA