Ca sa ajungi la Sotrile treci codri de arama (paltini), urci munti pitici (coame de deal, mai degraba) si-ti scalzi privirea in barajul cu nume de copac.
Am facut drumul acesta saptamana trecuta si ca orice poveste care se respecta la punctul culminant am avut Ingeri si zmei- basme din portelan.
Aici povestea deviaza caci ingerii si zmeii au aceeasi mama si acelasi tata. In atelierul de ceramica domneste si isca magie Irina Maini de Aur, in Regatul de Afara e rege Ludovic (ministri plenipotentiari si ambasadori scumpi la fata ii sunt Vulpitoi, Norvi si Chocolate; pe primul il vedeti in fotografii dormind in scaun ca-n parlament).
Am fost acolo pentru a vedea ce le inspira vasele, de unde ies formele delicate, suprapunerile cromatice in care tremura lumina, irezistibilul fragil al ceramicii de autor.
Am gasit un atelier luminos, vag scandinav amintind poate de perioada in care Irina a fost parte din Ikea, o gradina ca o dumbrava minunata si doi oameni calzi ce mi-au pus compot de pere si sufletul pe masa. Sigur, pisicii au pus si eu umarul la cimentarea relatiei.
Sotrile, ale carui ciuperci si fructe de padure sunt deja pe mesele restaurantelor neoromanesti via Leontin Alexe, este la 14 km de Campina, mai exact la poarta basmului. Veti mai auzi de el! Ciupercile mele salbatice vin toate de acolo.
Recent Comments