Pe bune

Sa vorbim despre evaziune fiscala

Nu fac apologia micului antreprenor cu hartii in regula, dar …

….acum ca sarbatorile au trecut, cozonacul s-a depus pe abdomen si rezolutiile de An Nou au palit ca niste stele cazatoare ce sunt, sa vorbim putin despre evaziune fiscala. Nu de alta, dar iata ca vin alte sarbatori, alti cozonaci.

Vreau sa vorbim nu despre uitarea bonului fiscal ci despre o uitare care o precede pe aceasta –  uitarea inregistrarii ca persoana jurídica, basca autorizatiile necesare.

Spre mirarea Domniilor voastre sa stiti ca exista oameni care fac prajituri, cercei, cursuri de parenting, coaching, fuste si consultanta social media acasa si le vand la negru. Ilegal, cum s-ar spune. Daca acestia nu detin o firma cu acel obiect de activitate ei nu sunt autorizati sa produca ceea ce vand si da, nu sunt nici impozitati pentru ceea ce incaseaza. Eu nu am nimic cu ei, ci cu cei care le cumpara produsele si serviciile si, dintre acestia, doar cu cei care vor o tara ca afara. Pentru ca stiu ca, in teorie sau de forma macar, imi vor da dreptate – o tara ca afara nu se construieste cu standarde duble, cu eludat taxe sau favorizat evazionistii oricat de mici ar parea.

Si reactia este – hai, ma, cat poate sa se imbogateasca din niste prajituri? Pai daca accepti ca patronul de cofetarie legala se poate imbogati, nesimtitul, cu tot cu chirii, taxe si salarii platite pe sponci, de ce nu s-ar imbogati/ trai bine cel/ cea care nu are aceste mici neplaceri cerute de lege?

Economia subterana a prajturilor este semnificativa, chiar daca nu pare. In sezon de nunti la final de saptamana Facebook-ul e plin de frigidere doldora de torturi si candy baruri. In cuvinte mai simple – fiecare frigider plin aduce o suma substantiala – inmultiti 80 Ron/ kg cu, sa zicem, 10 kg. O nunta insa nu se tine cu doar 10 kg de tort si, de multe ori, cofetariile-din-bucatarie au mai multe evenimente in acelasi weekend. Din aceste sume se scad materia prima, factura la electricitate si cam atat – restul ramane in buzunarul antreprenorului istet care nu plateste chirie, salarii, tva, taxe si impozite, analize micro-biologice, licente audio, etc.  Deci, cum sta treaba? Aha.

Cand cumperi ceva la negru nu te gandi ca trimiti copilul familiei la scoala, gandeste-te ca il inveti pe copilul acela ca este ok sa faci bani ignorand legea si pe cei care o respecta.

Celor care gandesc ca statul a dezamagit le spun doar ca-i musai sa comparam mere cu mere si sa jucam toti dupa aceleasi reguli; iar daca acestea nu ne plac, sa gasim cai civilizate si legale prin care sa le schimbam.

Nu mai promovati “afaceri” ilegale – daca nu bate bon fiscal pe care scrie cozonac e ilegal, da.

Daca pe factura scrie “servicii” tortul acela e foarte posibil realizat de cineva care nu e autorizat sa produca, vanda torturi. Daca sunteti in dubiu uitati-va pe profilul ofertantului pe social media – e dessert shop dar are ca date de contact doar DM/WhatsApp? Intrebati-i daca dau bon fiscal si declaratie de conformitate.

Aceasta din urma garanteaza ca produsul a fost pregatit cu respectarea legislatiei sanitar-veterinare intr-o unitate autorizata de ANSVSA (ex DSV). In Romania legea nu permite realizarea de produse alimentare acasa/ in spatii neautorizate. In UK si alte tari se poate gati si vinde de acasa dar tot exista autorizari, reguli si controale. Acasa poate insemna curatenie-farmacie, nu neg; insa la fel de bine poate insemna pisica, catel, tort tinut in acelasi frigider cu ciulamaua sau pregatit intre un spalat la fund si o alaptare. Nu generalizez, sunt convinsa ca multi evazionisti lucreaza cu grija, ba multi au spatii separate, semi-profesionale.  Si unitatile alimentare autorizate au probleme cu igiena si food safety, dar ei sunt sanctionati pentru toxiinfectii si alte ciume. Stiati ca in cazul unui candy bar cofetaria trebuie sa pastreze probe din fiecare produs cateva zile dupa eveniment? Sau ca restaurantul, gradinita, sala de evenimente nu au voie sa primeasca produse alimentare din exterior fara declaratie de conformitate? Suntem cetateni europeni, sa ne cunoastem deci drepturile si sa invam ce asteptari sa avem de noi si de la ceilalti.

Cand aveam cofetarie stiam ca interlocutorii mei zambesc politicos cand ridic problema evaziunii celor ce fac prajituri acasa. Se gandeau ca iritarea mea are legatura cu diferenta de pret si deci concurenta pe care mi-o fac. Pentru mine era si este o chestiune de principiu, de corectitudine, legalitate si chiar sanatate; nu degeaba exista legi pentru alimentatia publica inca din sec XVI sau mai devreme. Ei, acum nu mai am cofetarie, prin urmare strugurii nu au cum sa fie acri. Asa ca revin si intreb si eu, boieri Dumneavoastra – de ce incurajam prin consum astfel de practici?

Fiscal ne furam caciula; taxele neplatite se regasesc in spitale, scoli, strazi, toate jalnice sau sublime in inexistenta lor (da, stiu, statul nu face nimic, politicienii baga banii aia in buzunar, etc). Dar acolo ar trebui sa se duca banii nostri cand se duc, asta e telul.

Moral – daca tot dam cu piatra in paiul din ochiul altuia, hai sa ne uitam in oglinda. Cand cumparam de la cineva care nu da bon fiscal, are angajati la negru sau/ si pe contract minim, etc cat de corecti suntem? Si daca nu se compara evaziunea de milioane cu cea de zeci sau sute de lei va dau tema de gandire – furam un ou sau un bou?  pic cu pic se umple marea?

Cand cumparam de la producatori care nu au facut efortul de a se inregistra si autoriza juridic, de a amenaja si aviza un spatiu de productie, de a plati salarii cu carte de munca ce incurajam? Un mic producator sa se exprime liber? Un om fara capital faca un ban cinstit pentru el si familia lui?

Eu vad acolo o incurajare a incalcarii legii si o subminare a celor care joaca dupa reguli. Nu putem avea o societate sanatoasa nu daca actionam cu standarde duble.

#rant