Sarut-mana pentru masa

Sarut-mana pentru masa

Editura GastroArt anunță lansarea unui nou titlu din colecția dedicată gastronomiei românești, luni, 3 noiembrie, de la ora 19:00, la Cărturești Verona.

Sărut-mâna pentru masă! Carte de(spre) bucate de Adriana Sohodoleanu și Cosmin Dragomir este rezumatul cercetării pe teren, în biblioteci și arhive a alimentației românești ca sumă a microidentităților regionale și etnice din ultimele câteva secole.  Proiectul a fost posibil datorită susținerii Carrefour România. La lansare vor vorbi, alături de autori, Mona Petre, Cosmin Ciotloș și Alex Petricean.

 

Cele două volume reunesc, în cele peste 800 de pagini, o selecție bogată de practici, credințe, obiceiuri și rețete, mărturii și amintiri despre expresiile căpătate de mâncare în contextul sărbătorilor religioase, comunitare și de familie din toate regiunile și de la toate etniile conlocuitoare de secole. Lor li se adaugă un capitol special dedicat Moldovei de peste Prut. Cărțile conțin zeci de rețete testate de autori în ultimii ani, parte dintre ele ilustrate și explicate pas cu pas.

Volumele oferă o radiografie detaliată a bucătăriei tradiționale, atrag atenția asupra unor obiceiuri sau rețete pierdute, subliniază tradiții culinare, iar o lectură atentă dezvăluie schimbul de practici între regiuni și etnii. Cartea este recomandată atât pasionaților de gastronomie, etnografie, antropologie cât și profesioniștilor din industria de profil interesați de patrimoniul gastronomic tradițional. Studiul demonstrează bogăția de rețete și practici culinare multiculturale, un tezaur pierdut după standardizarea rețetarului tradițional din perioada comunistă.

 

Cei doi autori se află la al doilea proiect editorial culinar scris la patru mâini, după ce în 2022 au colaborat la volumul Dulce Românie, o istorie a deserturilor de la noi. Separat au mai publicat Ce e nou în Noua Bucătărie Românească (Adriana Sohodoleanu, 2023), Curatorul de zacuscă și Colecționarul de sarmale și alte povestiri gastronomice românești (Cosmin Dragomir, 2021, 2023).

 

Adriana Sohodoleanu este teoretician al gastronomiei și cercetătoare în domeniul studiilor alimentare, cu un doctorat în sociologie axat pe Noua Bucătărie Romanească. Este autoare de eseuri și articole științifice, coautoare, alături de Cosmin Dragomir, a volumului Dulce Romanie, o istorie a deserturilor de la noi (2022), și autoare a cărții Ce e nou in Noua Bucătărie Romanească (Gastroart, 2023). Vorbește săptămânal la Radio România Cultural despre mâncare ca formă de cultură la farfurieși, de peste un deceniu, studiază legăturile dintre hrană și societate, evidențiind patrimoniul culinar și relația acestuia cu contextul socio-cultural și politic mai larg.

Cosmin Dragomir este jurnalist și editor de gastronomie, organizator a zeci de evenimente

dedicate bucătăriei românești, coinițiator al Legii Ziua Națională a Gastronomiei și Vinurilor din România. A publicat Curatorul de zacuscă (2021), Colecționarul de sarmale și alte povestiri gastronomice (2023) și este coautor al volumului Dulce Romanie, o istorie a deserturilor de la noi (2022, alături de Adriana Sohodoleanu).

Casa Faimblat pe str. Progresului, Tulcea

Pe balta, in barca descoperita? Da.

Marangoz, mesterul, artizanul si marangozerie, mestesugul, meseria. Dulgher specializat în prelucrarea lemnăriei navelor, adica. 

Doua cuvinte ce nu existau in vocabular pana acum o saptamana. M-au costat mult aceste doua cuvinte, am platit cu urechi inghetate, nas curgator si vant in plete pret de doua ore. S-a simtit ca si cum s-a mers peste sapte mari si sapte tari. M-am simtit ca o martoaga ce nu a mai vazut jaratic de mult. Si, ca un fat frumos in valea plangerii, poftesc acum la carne tanara de caras prajit si la peste si bors, dupa moda deltaica a  mancatului in doua etape. 

8 idei faine de la Revino Gourmet Show 2023

8 idei faine de la Revino Gourmet Show 2023

8 idei faine de la masterclass-ul de sambata de la Revino Gourmet Show 2023

Oana Udrea, Mesendorf 65, producator de branzeturi maturate si Punct Gastronomic Local. 

  1. branza este sufletul locului
  2. Mesendorf 65 este cel mai mic producator de branza maturata din Transilvania si asa vor ramane si ii respect enorm pe ei si pe cei care inteleg ca mai mult/mare nu inseamna mai bun/ bine.
  3. se pot face lucruri deosebite acolo unde nu te astepti, cum a fost concertul Sonoro de la ei
  4. bucurati-va de ingrediente locale nu neaparat de retete; acceptati ca o pizza poate fi foarte buna cu sonc si burduf, nu doar prosciutto si mozzarella

Horia Simon, chef, ilustrarea zicalei omul sfinteste locul la Clubul Gastronomic Transilvan

  1. work in progress in vederea obtinerea certificarii DOP pentru cartoful de Rasca
  2. pentru ca in zona nu se colecteaza laptele, ca sa nu se risipeasca, preotul din Alunisu face branza spalata cu tuica si har divin.
  3. proiect de promovare a lantului scurt – infiintare cooperativa care e promovata in urban (componente: producator legume,fructe si lapte eco, agentie turism, gradinita si scoala, bacanie)
  4. “aratatul mierii” – munca de convingere a antreprenorilor locali sa se autorizeze si sa coopereze intr-o cooperativa turística cu booking comum (aici functioneaza trocul pe loc, nu proiectele pe termen mediu si lung)

Recenziile sunt pareri personale, au un inerent grad de subiectivism si reflecta strict ceea ce am experimentat intr-un anume moment intr-un anume loc. Alte persoane pot avea experiente diferite si e ok, de gustibus non disputandum. 

Pofta de un turcesc bun bun?

Recenzie: Casa Tanase

Recenzie: Casa Tanase

Un restaurant nepalez bucurestean 

O bucata de Asie saraca stramutata pe str. Mircea Vulcanescu cu pani puri super gustos si thali imblanzit, usor obosit, lipsit  parca de foc si para; ca muncitorii emigrati aici din Nepal. Departe de casa, iesiti din contextul de apartenenta isi pierd culoarea din obraji. 

 

Un perete de pe terasa, singurul dintr-o bucata, poarta un grafitti in culori intense si distrage atentia. La masa e greu sa ignori fasia imensa de plastic care incearca sa tina curentul departe dar reuseste doar sa ii dea voce si corp, aducandu-i amenintarea mai aproape, ca o respiratie suieratoare a unui bolnav nabadaios. Am putea zice ca la reclama ca e prea autentic, prea ca la tara. Nu ma deranjeaza, am batut Asia si India suficient ca sa stiu ca mancarea buna se isca si (sau mai ales) in oale ciobite si mismatched nu doar in puf de inox si leganat de stele. 

 

Au laasi ca un milkshake, cu sos de ciocolata falsa, si buda (o poveste in sine) in curte. Spatiul este o improvizatie de la un capat la altul pe care o salveaza exotismul meniului, si el o combinatie globalist-suspecta de momos si noodles, spaghetti “alio” olio sau “matrician” cu salata de muraturi, ciorba de fasole, pui teryaki, papanasi si “grulabjamun”. 

 

La desert am luat rasgulla, ospatarita asiatica explicand ca seamana cu ras malai, desertul indian care mi-a ramas la inimioara. Asa e, rasgulla are aceleasi galuste din branzica de casa insa fierte in sirop de zahar, nu in lapte condensat cu sofran, cardamom si alte minunatii. Din acest motiv nu mi-a mers la inimioara. Faptul ca eram singura masa sambata la pranz in zi cu soare nu m-a demotivat. Ceea ce mi-a creat o oarescare uneasiness a fost senzatia de improvizatie, de flux haotic inspre si dinspre incaperi cu destinatie incerta a unor oameni care nu aratau a angajati dar se purtau ca si cum. 

 

Nu cunosc bucataria nepaleza asa incat e posibil ca punand gura pe ea s-o impart in doua cete; ma opresc insa a le numi caci i-as face o nedreptate daca o compar cu mancarea indiana, sri lankeza sau a vecinilor mai din sud-est.  Ca sa ma conving ca merita mers la Casa Tanase va trebui sa ma intorc seara pentru momos, desi pana atunci cel mai probabil mananc la un alt restaurant deschis de si pentru lucratorii nepalezi din Bucuresti.

wikpedia commons

Recenziile sunt pareri personale, au un inerent grad de subiectivism si reflecta strict ceea ce am experimentat intr-un anume moment intr-un anume loc. Alte persoane pot avea experiente diferite si e ok, de gustibus non disputandum. 

Pan-african in Bucuresti?