Micro-recenzie: Los Amantes

Micro-recenzie: Los Amantes

by | May 9, 2023 | Bucuresti, Restaurante

Restaurantul Los amantes m-a facut sa ma gandesc la diferenta intre bistro si fast food.

Locul este simpatic colorat, atmosfera vivace si am avut cel mai prietenos-amuzant service din Bucuresti. Era sambata si soarele intindea zambete din pielea celor iesiti pe Victoriei. Dupa o expozitie de acuarele in apropiere un pranz mexican promitea note picante si o margarita rece.

Am incercat sa comandam cat mai multe si mai variate; asa am facut si am primit mai mult decat puteam duce. Portiile sunt mari, sosurile numeroase si la liber.
Chimichangas, cu care am inceput, au fost excelente; gust plin, bogatie de arome si texturi, o bucurie. Dupa au venit burrito si gorditas/ tostadas (nu mai stiu, margarita, bat-o vina). Primul avea miros de ars, despre a doua nu imi amintesc nimic. La acel moment, bine ghiftuita cu chimichanga si cei mai buni cartofi prajiti din ultima vreme, amortita de o margarita, luptam sa disting diferente. Chimichangas inseamna tortilla deep fried cu carne, orez, porumb si jalapeno. Burrito era cu tortilla pe plita, pulled pork nu prea savuros si usor atos, orez, salsa de tomate si Pico. Ultimul fel consta in pretty much aceleasi ingrediente. Vanam deosebiri ca-n jocurile cu imagini similare si nu prea. Bine, mai si radeam ca nebunele in timpul asta.
Mai tarziu, logic, m-am intristat; margarita is known to do that. Cumva e trist cand o bucatarie este redusa la cateva preparate emblematice; stereotipiile limiteaza cunoasterea si mie tare-mi place sa explorez. Situatia aceasta nu se intampla doar la Los amantes; cam peste tot bucataria mexicana este restransa la un meniu mai degraba de fast food, redundant in queso, fasole rosie, carnita, porumb si salsa rulate strans intr-o tortilla. Astept un restaurant cu mole, pozole, tamales, cochinita pibil si huevos rancheros.
O alta varianta de mexican am incercat la Londra; provocarea auto-impusa de echipa Kol fiind sa gateasca mexican fara 90% din produse importate din tara-mama (think ananas ‘contrafacut’ din telina). Povestea toata aici.
wikpedia commons

Recenziile sunt pareri personale, au un inerent grad de subiectivism si reflecta strict ceea ce am experimentat intr-un anume moment intr-un anume loc. Alte persoane pot avea experiente diferite si e ok, de gustibus non disputandum. 

Un mexican bun la Londra?

KOL, o stea Michelin
Amarin, un irakian in Bucuresti

Amarin, un irakian in Bucuresti

by | May 9, 2023 | Bucuresti, Restaurante

Cum m-am pacalit de Ramadan si mi-a placut

Imi doream de mult sa prind un Iftar, o masa de seara luata de credinciosi in timpul Ramadanului si pentru ca s-a suprapus ba cu postul nostru, ba cu plecari din oras nu am reusit. Pusesem ochii pe un restaurant irakian care avea bufet in fiecare seara, ceea ce, sa recunoastem, da dureri temporare de burta prea plina dar si satisfactia diversitatii culinare.

Nu am prins Iftarul dar m-am gandit eu ca prima seara de dupa Ramadan o sa fie cu veselie, mancare si posibilitatea ca etnograful din mine sa vada bucuria si practicile asociate sarbatorii majore musulmane in mediul lor.
Cum socoteala de acasa nu se pupa cu cea din targ la restaurant era aproape nimeni si liniste. Am primit insa ceaiul casei si meniuri doldora de mancaruri nestiute asa ca nu m-am bosumflat. Eroarea de calcul facuta? La mintea cocosului – Ramadanul s-a terminat si a fost sarbatorit dimineata, dupa slujba (ca doar si noi mancam in noaptea de Paste, dupa biserica si nu asteptam dimineata).
Nfine, eu m-am bucurat tare sa descopar preparate noi. There’s more to life than kebab, arayes, suciug si kofte. Irakienii au mult miel in rasoluri si tocanite insotite de orez care trebuie explorate lingura cu lingura. Am luat qouzi sham (care, din vagi cunostinte de araba imi suna a localizare geografica, numele facand referire la vechiul nume al Levantului, Greater Syria). M-a tras infatisarea si tehnica de coacere – orez, fidea si pui cu arahide, mazare si condimente invelite in aluat si coapte apoi. Invelisul pastreaza arome si umiditate, protejeaza umplutura. Bun, mai ales insotit de jajic, sosul de iaurt si castraveti gasit aproape sub acelasi nume si in Turcia vecina Irakului.
Bamele cu miel au fost si ele gustoase, dar ce a impresionat cel mai tare a fost rasolul de miel kurd, cu ceapa caramelizata si orez (acesta fiind garnitura pentru mai toate preparatele). Este suculent, imens, cu un sos gustos si ceapa indelung indulcita de foc.
Au ramas multe noutati neincercate in meniu (dliemie, kubba, qeema, mandi cu miel sau pui) si trebuie sa ma intorc. Cel mai tare ma intriga tashrib, un preparat al carui nume aduce cu tahrid, mancarea preferata a profetului. Pe curand, deci, la Amarin.
Amarin, Splaiul Independentei 42-44, Bucuresti
PS: Numim mancare libaneza cam orice incepe cu hummus la entree si se termina cu kashta sau kunefe ca desert. Intre ele mutabal, shanklis, kebab, sugiuc; cu orez, lipie si tabbouleh. Insa nu numai libanezii mananca fattoush si cele de mai sus; tot Orientul Mijlociu le pune pe masa (israelienii si ei) si culmea ca, desi au si ai lor tarata umflata de nationalism, nu spune unul ca hummusul nu e libanez/ iordanian/ israelian pentru ca l-a mestecat alta natie inainte, ci toti trag pe spuza lor orice, ba se si intrec in Guinness Book in ceeea ce a devenit cunoscut ca ‘razboaiele hummusului’.

wikpedia commons

Recenziile sunt pareri personale, au un inerent grad de subiectivism si reflecta strict ceea ce am experimentat intr-un anume moment intr-un anume loc. Alte persoane pot avea experiente diferite si e ok, de gustibus non disputandum. 

Mergi curand la Paris?

Pune pe lista Cafe Procop, acolo din 1868
NOUA B.A.R.

NOUA B.A.R.

by | Dec 18, 2022 | Bucuresti, Restaurante

NOUA B.A.R este puiutul lui NOUA Bucatarie Romaneasca si, ca orice urmas, nu sare departe de trunchi, e la fel de creativ dar are si o abordare mai incluziva, lucru evident inca din denumire – B.A.R. inseamna Bucatarie Aproape Romaneasca.

Este cel mai recent proiect al lui Alex Petricean si a venit la mine in cartier ca sa ma scoata dimineata din casa – ofera si  breakfast, yay!

Sambata mi-am luat cartea, incaltarile comode si m-am asezat la o masa lasand simpaticul ospatar sa imi aduca tot ce stia el ca trebuie. Era un mic dejun sloven, editie limitata, care a pus in fata ochilor mei uimiti si a gurii pofticioase o gramada de mancare:

– selectie de cold cuts si branzeturi cu paine calda calda si mar murat murat (ihi, ati citit bine)

– o salata incredibila din frunze verzi, sfecla fiarta, muraturi, mere crude si seminte

– unt gras si miere delicioasa (apicultura este o practica straveche in Slovenia si a intrat in patrimonil cultural UNESCO de curand).

– placinta calda cu branza

– un pahar cu lapte rece si un fresh

– tarta faina cu mere

– cea mai buna granola din viata mea (si cea mai grasa, dar cui ii pasa) facuta din feuilletine, honeycomb si crema de branza dulce-sarata.

Am mancat tot. TOT. Sa ma rusinez? Sa critic restaurantul ca ne pune la indopat? Ei as, am decis sa merg iar, sa vad cum stau lucrurile la pranz si seara si sa am astfel pretext sa povestesc si despre minunatul design interior cu motive romanesti. 

Pret mic dejun pentru o persoana – 75 ron.

Sa te intrerupi din cititul unei carti pentru a mai musca dintr-o placinta calda – priceless.

wikpedia commons

Recenziile sunt pareri personale, au un inerent grad de subiectivism si reflecta strict ceea ce am experimentat intr-un anume moment intr-un anume loc. Alte persoane pot avea experiente diferite si e ok, de gustibus non disputandum. 

Mergi curand la Paris?

Pune pe lista Cafe Procop, acolo din 1868