Loud, smoky, hot and fast. Si rosu, foarte mult rosu care face ca totul sa apara bloodied, sfasiat, sfartecat, raw, viu, pulsand violent in urechi si artere.  

Un local ireverent ca proprietarul sau. Cu ciupercute letale pe post de lampi. Amanita. Cu leagan la intrare, dar nimic inocent in rosul catifelei. Cu toalete negre ca niste funduri de mare in care plutesc atragtoare/ respingatoare creaturi hibride. 

Cu ospatari imbracati in tunici albe ale caror multe sisteme de inchidere amintesc de camasi de forta. Locura. Madness. Cu un text in neon ce pune pe ganduri ‘candy is lovely but liquor is quicker’ si un meniu de cocktailuri ce contn BBQ de bacon sau  chocolates, chipotle y pimienta de Jamaica ce promit ‘una puta fiesta Hedonista’. Cu sashimi de crevete alb si Lasang Souchong. Un gin de trufe cu Campari de parmezan? Sau un sake de shiitake? Eu am luat cuminte un Nube de Goa – un lichid delicios, bogat in gust si echilbrat in dulce-acru (kalamansi, mandarine, marshmallow) a carui piesa de rezistenta (si factor important in luarea deciziei) vata de zahar cu cardamom. 

Se sta la coada pentru a intra – bucataria deschide seara la 8. Am ajuns la 19:15 si am stat la bar, asteptand sa vina cineva sa ma conduca in restaurant. Dabiz Munoz, copilul teribil si genial din spate, are DiverXO in Madrid, 3 estrias Micelin si locul 3 in World’s 50 Best Restaurants, locul unde se zice ca face teatru comestibil pe 395 euro/ meniul fara drinks. L-am vazut la doua editii ale Madrid Fusion si m-a mirat mereu felul in care imi intra la suflet ca un copil poznas, un adolescent rebel care insa socheaza prin seriozitate si geniu nu prin creasta ciclam de punker. Anul acesta a vorbit despre relatia toxica pe care a avut-o cu restaurantul sau si despre viitorul loc de joaca, bigger, better si probabil even more punker. 

StreetXO este un restaurant casual; intri intr-un spatiu cu bar patrat si rosu, tu de o parte, bucatarii de cealalta. Vezi cum pregatesc farfurii si te trec pofta, curiozitate, admiratie, preaplin de rosu, de sunet, de viata. Muzica e tare si atmosfera de club desi e lumina multa. Te vezi in oglinzile de deasupra barului si parca nu mai esti batran sau spre-batran, desi te cam agreseaza atat rosu si atat zgomot. Realizezi ca it place; muzica misca sangele in vene. 

Mi se da meniul si, fiindca sunt singura, ospatarul imi marcheaza cu pixul ce poate face ca jumatate de portie. Regret ca am mancat toata vata de zahar. Comand dumpling pekines cu reche de porc crocanta si hoisin de capsune. Nu sunt fan stil pekinez si nici sos hoisin cand e vorba de bucatarie chineze. Ador dumplingurile de la prima inghititura si nu ma jenez sa le frec bine pe hartia-farfurie stropita cu sanga, pardon sos. Delicios hoisin, da. Pot sa fac baie in el, porfavor?

Vine apoi ramenul. Da, stiu, sunt in Spania, trebuie sa iau jamon. Pai, asta am si luat. Supa-baza e facuta cu jamon si foie gras si are cei mai fantastici, incredibili si deliciosi chewy noodles; home made, I checked. 

La desert am luat Espuma de maíz y leche, helado de caramelo salado, agridulce de mandarinas y chile, chocolate cremoso y Cookie Dough de cacahuete. Ceva imens, pentru doua persoane, prin urmare mi-am mancat doar partea mea, cu greu caci nu mai intra nimic, cu frustrare, caci lasam atat in farfurie basca in meniu, neincercate, 

Humo, fuego y ahumados scrie pe oglinda de deasupra mea As adauga ruido dar asta ar insemna zgomot nearticulat, pe cand acolo eram in vintrele unui organism plin de viata si asta avea un ritm ascuns, hipnotic, in petele acelea de rosu aprins, rosu-sange.  

Meniul de la fratele mai mare, DiversXO, se cheama The flying pigs cuisine. La StreetXO porcul apare frecvent in variate forme de design interior. Povestea spune ca este reactia lui Dabiz la replica din copilariea tatalui sau ca o sa aiba el un restaurant cu coada la intrare cand o zbura porcul. 

Imprumutand cuvintele de la The World’s 50 Best Discovery, StreetXO face fine dining with zero regard for rules (si la preturi decente; am platit 58 eur pentru 3 dishes + 1 cocktail).