Degustare vin: Domeniul Bogdan

Degustare vin: Domeniul Bogdan

Strabatem sate mici, cu cateva case pitice adunate la strada. Sunt dispuse perpendicular pe sosea si intrarea se face pe centru, printr-o veranda cu arcade trilobate. Gardurile lasa sa se vada devalmasia sud-estului. Satele-s scurte, se termina cat ai clipi si incepe brusc campia plata cu linia orizontului aproape. Campia dobrogeana este aici inclinata, finita, segmentata de stalpi de electricitate. Pe ea grau scund si des ca o perie formeaza suprafete galbene tepoase, cu mustati. Ne indreptam spre Medgidia caci lasam Siminoc (Crama Vladoi) in dreapta si Cernavoda (Crama Rasova) in spate. Da, masor distantele in crame 🙂 Ajunsi in oras gradinile casutelor mici opun strazii o vegetatie aproape salbatica in abundenta ei umbroasa. Parasim orasul pe zidul caruia cineva lasase un I miss you si ajungem repejor la Domeniul Bogdan, in arealul Murfatlar. Sunt in primul meu infotrip si privesc curioasa in jur. 

wikpedia commons
wikpedia commons

Cei de la crama au de acum un loc de degustare a vinurilor pe care le produc nu departe, la Pestera. Suntem aici pentru a inaugura noul spatiu de degustare si asta facem, desi furam startul caci in turul zonei de vinificare primim vinuri work in progress, aflate inca in butoaie si tancuri. Testam o tamaioasa romaneasca 2021 nefiltrata (prilej cu care invat un cuvant nou – rebize, coacaze necoapte) si un Riesling de Rin 2021. Dintr-un baric hotoaica (eprubeta) scoate vin si-l toarna paharelor flamande; povestile curg si ele. 

Preferata mea este fara doar si poate o Feteasca Neagra 2021 – imi aduce in nari aroma de capsuna coapta spre caramelizata, ca bucatile de fruct ce depasesc marginea unei galette si se ard usor si bun. Gustul duce inspre cireasa, dar si rozmarin, imi spune Cezar Ioan. 

Aflam ca procesul de iscare a lui din struguri bob si coaja inseamna o macerare de trei zile fara interventie, urmata de o fermentare cu remontari deschise din doua in doua ore (ppmpa peristaltica actioneaza lent si mecanic ca sa nu streseze vinul cel putin doua saptamani), apoi din patru in patru ore si dupa la fiecare sase ore. Seamana cu hranitul unui pui de om. 

Fermentarea spontana se face fara capac si, daca are loc sau nu fermentarea malo-lactica, vinificatorul este multumit; vinul se va finisa in sticla, nu va avea depozit si nu se va schimba. Cum aerul este cel mai mare inamic al vinului, sa nu iti fie frica si sa lasi vinul descoperit, doar cu o plasa de protectie, e o masura a increderii in strugure si proces. In plus, fermentatia salbatica nu deranjeaza, nu e controlata, ajutata/ ajustata ceea ce, sopteste Dana Popa, specialist in chimie alimentara, il califica cu adevarat ca vin de terroir. 

Se face viticultura ecologica certificata aici, iar unele vinuri sunt si biodinamice. Candva, biodinamica era vazuta prin prisma cornului de vaca ingropat in vie; principiile antroposofice enuntate initial de Rudolf Steiner in anii ’20  se regasesc intr-un un calendar astrologic ce respinge pesticidele, urmareste miscarile naturii si imbratiseaza metode similare homeopatiei. Vinul biodinamic este astfel expresia terroir-ului, a combinatiei dintre microclimat, sol, practicile  si aptitudinile viticultorului. Conteaza faza lunii, umiditatea pamantului, zborul gazelor si directia vantului, cum spun cei de la Bogdan, ajutati de unul din ce mai reputati cercetatori in domeniu – doctor agronom Leonello Anello (astazi stiinta demonstreaza ceea ce inainte era vazut ca magie facutan functie de fazele lunii). 

In sala de degustare a carei inaltime permite luminii sa se reflecte in lemn si sticle, langa suberec si placinte turcesti cu carne si branza, ghiudem, branzeturi si mezeluri dobrogene trecem prin doua albe, un rose relaxat din gama Cuvee Experience (cupaj din pinot noir & shirax), un merlot biodinamic din tanc, o Feteasca Neagra bio si un Cabernet Sauvignon mindblowing. Pe ultimele doua le-am pus pe lista de comenzi pentru acasa; o revelatie acel Patrar 2019 (cab-sauv biodinamic) cu postgust lung de cirese si piper. 

De cativa ani bat cu prietenii cramele romanesti cu pofta de vin si povesti si respect pentru cei care il fac; am vazut parte din Dealu Mare, Dragasani si Iasi iar in Dobrogea am fost la Vladoi, Gabai, La Sapata, Macin, Rasova si Viisoara. Adaug acum pe lista Domeniul Bogdan, tinand minte ca, pentru perioada de vacanta  la mare, o vizita (anuntata) la crama este o optiune excelenta. 

 

 

Recenziile sunt pareri personale, au un inerent grad de subiectivism si reflecta strict ceea ce am experimentat intr-un anume moment intr-un anume loc. Alte persoane pot avea experiente diferite si e ok, de gustibus non disputandum. 

Alte crame vizitate

Foto: Eze, satul medieval de pe Riviera Franceza

Foto: Eze, satul medieval de pe Riviera Franceza

Gradina cu legume

Am ajuns la Eze pentru cateva ore intr-o zi de primavara cu soare, fugind de betoanele din Monaco. Am gasit un sat de piatra ale carui scari le-am urcat cu sufletul la gura nu de efort ci de impactul frumusetii sale.

Bonus ca sa-mi compenseze supararea ca restaurantul Mirazur din Menton urma sa se deschida la o saptamana dupa plecarea mea din zona  – intr-o grota un mic magazin cu produse ce pun in valoare lamaia si mandarina de Menton. Am luat lichior, dulceturi si mini-baba in limoncello de Menton calculand cumparaturile nu dupa buget ci greutate – lichidele ce trec de 100 ml eset oprit la aeroport. Ghinionul a facut ca mini-babas sa aiba 104 ml lucru care a dus la sprancene ridicate la vames, colturile gurii cazute a plans si implorare la mine. Doamna a fost de treaba si a decis sa scurga limoncello dar sa imi lase baba-urile. Tare i-am multumit in gand cand m-am delectat cu ele acasa!

Cat timp sa aloci unei calatorii in Laos?

Calatorie: Nice (to see you again)

Calatorie: Nice (to see you again)

Pentru ca Nisa mi-a mirosit mai intai a tigara, ma asteptam la voci ragusite si cearcane adanci. Ei francezi, eu cu preconceptii. Am chestia asta cu mirosul unui loc, primul simtit la iesirea din aeroport. Stiu ca primul gand duce la hidrocarburi, gaze de esapament si altele similare insa nu e asa. Sunt locuri care miros a iarba proaspat taiata, iasomie sau a fish and chips. Zanzibarul a mirosit a gogosi prajite, maandazi cu cardamom si zahar pudra. Si da, la umbra palmierilor bogat inserati intre culoarele de metal ale parcarii supraterane un francez de varsta mijlocie fuma obosit.

Am mers mai departe, ne-am luat masinuta de la rent a car si am parasit Nisa indreptandu-ne spre Monaco. Pe drum pe mine ma frustra o reclama al carui sens nu l-am prins instant (ici meme le Gaulois sont recu comme un empereur); pe jumatatea mai buna il frustam eu cu reclama mea. Micul Fiat 500 ne suporta vesel pe amandoi.

Pentru ca data trecuta eram in trecere spre Bordeaux m-am multumit cu o salad nicoise si promisiunea ca revin. Pentru acum planuisem sa fac o cercetare de teren a cuisine nissarde, sa beau un cocktail la Negresco ale carui camere ma obsedeaza, sa vizitez muzeele Matisse si Chagall, sa motai pe plaja din fata Promenade des Anglais, sa fac un studiu comparativ al balcoanelor din fier forjat, sa caut piete bio si marches aux puces. Cand cazarea s-a mutat de la Nisa la Monaco planurile s-au mutat si ele, inghesuite toate intr-o zi, inainte de zborul spre casa. Prin urmare, am vazut mormantul lui Chagall de sus de pe meterezele din St Paul de Vence; am ajuns la 13:55 la restaurantul labelise cuisine nissard unde bucataria inchidea la 14:00; am vazut Negresco din goana micului Fiat; am facut siesta pe Promenade des Anglais in drum spre parcare. E bine. E ceva. 

Tineam mult la aprofundarea practica a cuisine nissarde, o eticheta data cu zgarcenie unui numar limitat de restaurante din 1995 incoace de catre un grup de experti culinari. Eticheta asigura respectarea unor standarde clare (sezonalitate, proportii, etc) si promovarea bucatariei traditionale (diferita de cea vecina din Marseille, de exemplu). Planuiam asadar sa fac un tur de restaurante in care sa incerc pan bagnat, salade niçoise, sardinele umplute, soca si orice altceva mi-ar fi permis spatiul din stomac. In practica, singura masa luata in Nisa a fost la Fine Gueule, bistronomie at its best, recomandat de ghidul Michelin ca bucatarie traditionala. Cu rezervarea facuta pentru miercuri seara amanata pe joi la pranz, am ajuns cu o intarziere care i-a facut pe cei de acolo sa ne intrebe impacientati daca ajungem inainte de inchiderea bucatariei (ora 14:00, caci in Franta, si nu numai restaurantele deschid la 12:00, iau ultima rezervare la 13:30 si inchid restaurantul la 15:00 pentru a redeschide majoritatea la 19:00). La 13:55 ne asezam la masa, la 14:40 luaseram si desertul deja. Impecabil gatit, prezentat, servit, mancat. Bucataria este condusa de un chef ce a lucrat cu Robuchon la Monaco si alte nume mari in Franta si care se bazeaza pe furnizori locali pe care ii listeaza si pe site – Poissonnerie Deloye, Boucherie de la Tour, Casa della Burrata, Cambuse, Côté Vin, Socca Biera, Brasserie de Nice, Les chemins du verger à Manosque. Nu trebuie sa stii franceza ca sa intelegi. 

Am bifat aici pissaladiere, o placinta/ pizza/ foccacia cu multa ceapa caramelizata, ansoa si masline. O fac si eu acasa cateodata cand am nasul infundat si/ sau ma doare undeva de miros si tare buna este. Am mai luat cod negru asortat cromatic si gustativ aioli cu usturoi negru si insotitt de conopida in trei culori (choufleur, nu suna minunat?) si morcovi in doua. Plus profiterol ca am vazut la masa vecina si cineva de la masa mea nu s-a putut abtine.  

wikpedia commons

De ce e musai sa revin la Nisa?

De aceea:  “Cuisine Nissarde, le respect de la tradition” adica: 

Beignets aux Pommes Raisins Secs

Daube Niçoise

Farcis Niçoise

Ganses Niçoise

Gnocchi Niçoise

Pan Bagnat

Pissaladiere

Poche de Veau Farcie

Ratatouille Niçoise

Raviolis Niçoise

Salade Niçoise

Sardines Farcies à la Niçoise

Stockfish

Tian de Courgettes ou de Corges

Torte de Blette

O reteta frantuzeasca de Poulet de Bresse gatit insa ca in Normandia gasiti aici.

 

Unde mananci pho bo in Bucuresti?