Holborn Dining Room

Holborn Dining Room

Mi-am dorit de cativa ani buni sa ajung la Holborn Dining Room, Londra. Il urmaresc pe chef Calum pe Instagram si ma fascineaz a placintele britanice. De data aceasta m-am organizat si am rezervat din timp o masa pentru o zi de vineri, ora 5 pm caci la Bucuresti aceasta insemna ca iau cina la & pm.

Incaperea in care se pregatesc placintele este strategic plasata incat sa poate fi vazuti atat din strada cat si din restaurant patiserii ce robotesc in jurul mesei infainate. 

wikpedia commons

Restaurantul este elegant si clasic, un stil vechi reconfortant si placut, si am avut bucuria sa fiu servita de Mihaela, o romanca bucuroasa ca vede o alta in restaurant in cele sase luni de cand lucra acolo.

Am luat placinta de sezon, cea cu rata, si un cocktail delicios la inceput. Si acum vine partea ciudata a serii – placinta nu a stralucit, in schimb piureul a fost fabulos. Crusta era buna dar nu iesea in evidenta prin ceva anume iar bucatelele de rata au fost exceptionale, suculenta, cu aroma de vanat (era rata salbatica). Ceea ce mi-a stricat mie bucuria au fost bucatele imense de grasime/ jumari inserate cu larghete. Stop joc.

Ma intorc la Pieminster, micul producator artizanal de placinte cu shrooms & vita, Stilton si ceapa caramelizata, carnivoe vegan sau vegetariane. Ii gasiti in Burough Market. 

Recenziile sunt pareri personale, au un inerent grad de subiectivism si reflecta strict ceea ce am experimentat intr-un anume moment intr-un anume loc. Alte persoane pot avea experiente diferite si e ok, de gustibus non disputandum. 

Bucatarie Aproape Romaneasca?

Cedric Grolet at the Berkeley

Cedric Grolet at the Berkeley

[Here I go. Again]

Duminica ora 11:20 AM in vitrina la Cedric Grolet mai era cam ceea ce se vede si niciun croissant; am luat un mini-tort de ciocolata gandit pentru 4 pax (35 lire) si am plecat prost dispusa.

Posibil sa fiu partinitoare dar daca duminica dimineata nu ai marfa, duminica cand tot Kensington-ul isi scoate pomeranianul la cafea, cumva e ceva fishy; marketing be thy name.

As fi vrut sa gust mai multe feluri, sa decid daca imi place sau nu, ce si de ce; era important pentru mine dupa experienta dezamagitoare de la Paris (in ceea ce priveste gustul, nu estetica sau tehnica, ambele peste mai tot ce am gustat pana acum). Nu a fost sa fie nici la Londra. Desertul ales a fost corect, excelent lucrat ca textura si finisare, dar liniar – ciocolata amaruie cand crocanta, cand pufoasa norisor. L-am gustat in holul hotelului cu furculite imprumutate de la bar, eu si D, amicul meu private chef de milionari londonezi. Nici el nici O, amica cu care am fost la magazin nu au fost incantati. Verdictul ei dupa tarta aleasa a fost ca este un produs de marketing excelent.

Eu inca nu pot pune in cuvinte clare gandurile si emotiile trezite de cele doua vizite. Poate sunt nedreapta, almost sigur it’s me not him, dar nu e prima data cand ma intreb daca nu cumva uneori ne e jena sa vedem ca imparatul e gol. 

Despre vizita de la Paris aici

Ce locuri recomand in Londra?