Amarin, un irakian in Bucuresti

Amarin, un irakian in Bucuresti

Cum m-am pacalit de Ramadan si mi-a placut

Imi doream de mult sa prind un Iftar, o masa de seara luata de credinciosi in timpul Ramadanului si pentru ca s-a suprapus ba cu postul nostru, ba cu plecari din oras nu am reusit. Pusesem ochii pe un restaurant irakian care avea bufet in fiecare seara, ceea ce, sa recunoastem, da dureri temporare de burta prea plina dar si satisfactia diversitatii culinare.

Nu am prins Iftarul dar m-am gandit eu ca prima seara de dupa Ramadan o sa fie cu veselie, mancare si posibilitatea ca etnograful din mine sa vada bucuria si practicile asociate sarbatorii majore musulmane in mediul lor.
Cum socoteala de acasa nu se pupa cu cea din targ la restaurant era aproape nimeni si liniste. Am primit insa ceaiul casei si meniuri doldora de mancaruri nestiute asa ca nu m-am bosumflat. Eroarea de calcul facuta? La mintea cocosului – Ramadanul s-a terminat si a fost sarbatorit dimineata, dupa slujba (ca doar si noi mancam in noaptea de Paste, dupa biserica si nu asteptam dimineata).
Nfine, eu m-am bucurat tare sa descopar preparate noi. There’s more to life than kebab, arayes, suciug si kofte. Irakienii au mult miel in rasoluri si tocanite insotite de orez care trebuie explorate lingura cu lingura. Am luat qouzi sham (care, din vagi cunostinte de araba imi suna a localizare geografica, numele facand referire la vechiul nume al Levantului, Greater Syria). M-a tras infatisarea si tehnica de coacere – orez, fidea si pui cu arahide, mazare si condimente invelite in aluat si coapte apoi. Invelisul pastreaza arome si umiditate, protejeaza umplutura. Bun, mai ales insotit de jajic, sosul de iaurt si castraveti gasit aproape sub acelasi nume si in Turcia vecina Irakului.
Bamele cu miel au fost si ele gustoase, dar ce a impresionat cel mai tare a fost rasolul de miel kurd, cu ceapa caramelizata si orez (acesta fiind garnitura pentru mai toate preparatele). Este suculent, imens, cu un sos gustos si ceapa indelung indulcita de foc.
Au ramas multe noutati neincercate in meniu (dliemie, kubba, qeema, mandi cu miel sau pui) si trebuie sa ma intorc. Cel mai tare ma intriga tashrib, un preparat al carui nume aduce cu tahrid, mancarea preferata a profetului. Pe curand, deci, la Amarin.
Amarin, Splaiul Independentei 42-44, Bucuresti
PS: Numim mancare libaneza cam orice incepe cu hummus la entree si se termina cu kashta sau kunefe ca desert. Intre ele mutabal, shanklis, kebab, sugiuc; cu orez, lipie si tabbouleh. Insa nu numai libanezii mananca fattoush si cele de mai sus; tot Orientul Mijlociu le pune pe masa (israelienii si ei) si culmea ca, desi au si ai lor tarata umflata de nationalism, nu spune unul ca hummusul nu e libanez/ iordanian/ israelian pentru ca l-a mestecat alta natie inainte, ci toti trag pe spuza lor orice, ba se si intrec in Guinness Book in ceeea ce a devenit cunoscut ca ‘razboaiele hummusului’.

wikpedia commons

Recenziile sunt pareri personale, au un inerent grad de subiectivism si reflecta strict ceea ce am experimentat intr-un anume moment intr-un anume loc. Alte persoane pot avea experiente diferite si e ok, de gustibus non disputandum. 

NOUA B.A.R.

NOUA B.A.R.

NOUA B.A.R este puiutul lui NOUA Bucatarie Romaneasca si, ca orice urmas, nu sare departe de trunchi, e la fel de creativ dar are si o abordare mai incluziva, lucru evident inca din denumire – B.A.R. inseamna Bucatarie Aproape Romaneasca.

Este cel mai recent proiect al lui Alex Petricean si a venit la mine in cartier ca sa ma scoata dimineata din casa – ofera si  breakfast, yay!

Sambata mi-am luat cartea, incaltarile comode si m-am asezat la o masa lasand simpaticul ospatar sa imi aduca tot ce stia el ca trebuie. Era un mic dejun sloven, editie limitata, care a pus in fata ochilor mei uimiti si a gurii pofticioase o gramada de mancare:

– selectie de cold cuts si branzeturi cu paine calda calda si mar murat murat (ihi, ati citit bine)

– o salata incredibila din frunze verzi, sfecla fiarta, muraturi, mere crude si seminte

– unt gras si miere delicioasa (apicultura este o practica straveche in Slovenia si a intrat in patrimonil cultural UNESCO de curand).

– placinta calda cu branza

– un pahar cu lapte rece si un fresh

– tarta faina cu mere

– cea mai buna granola din viata mea (si cea mai grasa, dar cui ii pasa) facuta din feuilletine, honeycomb si crema de branza dulce-sarata.

Am mancat tot. TOT. Sa ma rusinez? Sa critic restaurantul ca ne pune la indopat? Ei as, am decis sa merg iar, sa vad cum stau lucrurile la pranz si seara si sa am astfel pretext sa povestesc si despre minunatul design interior cu motive romanesti. 

Pret mic dejun pentru o persoana – 75 ron.

Sa te intrerupi din cititul unei carti pentru a mai musca dintr-o placinta calda – priceless.

wikpedia commons

Recenziile sunt pareri personale, au un inerent grad de subiectivism si reflecta strict ceea ce am experimentat intr-un anume moment intr-un anume loc. Alte persoane pot avea experiente diferite si e ok, de gustibus non disputandum. 

Mini-cronica: brunch la Muzeu cu Mihai Toader

Mini-cronica: brunch la Muzeu cu Mihai Toader

Mihai Toader, chef si co-owner Soro lume, a gatit la Beans & Dots, cafeneaua Muzeului de Arta Recenta, un meniu de toamna cu note de fum si flori de fenicul, texturi de ciuperci alunecoase si piure de varza spectaculos.

Impecabil, ca mai toate ce ies din bucataria lui Mihai (si, surprinzator sau nu – crema de praz cu zahar ars a fost un desert truly wow). 

wikpedia commons

Recenziile sunt pareri personale, au un inerent grad de subiectivism si reflecta strict ceea ce am experimentat intr-un anume moment intr-un anume loc. Alte persoane pot avea experiente diferite si e ok, de gustibus non disputandum.