Tur de crame dobrogene II

Tur de crame dobrogene II

Winelover.ro Tour

Crame dobrogene – Ziua 2 & 3 

Crame propuse spre vizitare in cele trei zile

  • Crama Delta Dunarii La Sapata, Somova
  • Vinuri Macin, Crama Dobrogeana, Macin
  • Crama Histria, Cogealac
  • Domeniul Bogdan, Murfatlar Pestera
  • Domeniul Vladoi, Siminoc
  • Crama Viisoara, Viisoara 
  • Crama Rasova, Rasova 
  • Crama Gabai, Valul lui Traian

Jurnal de sofer la o degustare de vin – partea a doua

Dobrudja – nu va amuza si pe voi aceasta ortografie si pronuntia aferenta? Nu? Oh, well…

Ziua doi de degustare incepe pentru patru dintre noi pe plaja, cu marea trimitand calma valuri marunte la mal. Ne trezim in zgomotul lor bland si ne bucuram de soare. Va fi o zi pe cinste! O incepem la Domeniul Vladoi, o crama de familie care lucreaza saptesprezece hectare, cu posibilitatea de a adauga inca patru curand. 

Dimineata ii gaseste pe cei de la Vladoi in curtea plina cu acareturi stabilind energic directivele zilei. Anca Maria, co-proprietar si oenolog, ne propune sa incepem cu o vizita in vie. Este micuta, imbracata lejer si pare inca o pustoaica, insa una care ne ghideaza prin vie stapana pe ea. Ne explica ca au cincisprezece soiuri de struguri, ceea ce personal mi se pare mult, o fragmentare pe care nu mi-o explic dar nici nu intreb pe loc pentru a nu rupe firul discursului. Ne arata via si gustam hulpavi din ciorchinii ramasi ici colo in timp ce mergem printre randurile de vie pana la granita cu viile Murfatlarului – bucata aceasta, vizibila dinspre via Vladoi, iti da fiori. este nu neingrjita ci lasata in paragina, balariile crescand si acoperind-o, formand halaciugi in care suntem siguri ca si-au facut culcus serpi si alte lighioaie. 

Cu o zi inainte de a ajunge noi cei la de Vladoi au cules cabernetul, asa ca Anca Maria ne trece prin etapele pregatirii vinului – strugurii sunt culesi manual in ladite; productia este de circa sase-noua tone pe hectar, preferandu-se calitatea in fata cantitatii (ar putea obtine 15-20 tone). Obtin acest lucru prin normare – din douazeci de ciorchini pe vita pastreaza doar sapte care astfel vor fi mai bine hraniti. Mai departe strugurii sunt sortati pe banda, caci culegatorii sunt platiti la ladite deci exista si surplus ce trebuie inlaturat, fiind format din ramuri, frunze, ciorchini necorespunzatori. Anca Maria ne spune ca 2020 este un an atipiccu acidi tate mare mai ales la soiurile rosii peste tot in Dobrudja Dobrogea.

Ne urcam in masini si in cateva minute suntem inapoi la baza. Este o crama simpla, asezata in fostele cladiri ale CAP-ului din sat, renovate de familie. Curtea este ocupata de paleti imensi cu sticle goale, comandate din timp pentru noua recolta; tractoare si alte utilaje agricole sunt parcate si ele acolo, la fel si cativa caini leneviti de soarele bland.

La degustare eu imi fac de lucru pe langa platoul cu branzeturi, pentru a evita paharele. Sunt designated driver in continuare. Imi inmoi buzele selectiv, doar in paharele recomandate cu insistenta de sufletul meu pereche care se bucura fara limite de aceasta degustare. Sa fie primit, zic. 

Aflam ca bunicul Ancai este cel care a inceput sa faca vin in familie si caruia i-au luat comunistii via; el spunea ca mustul care curge liber nepresat, numit ravac, este pentru familie, “pentru sufletul nostru’  iar ce iese de la presa este pentru muncitori. Astazi Crama Vladoi are o linie premium numita Ravac.

Anul acesta, deoarece tatal ei Ioan a fost ocupat cu campania electorala, a fost sansa Ancai sa vinifice ea toate vinurile. Povesteste despre asta cu emotie in care se amesteca mandrie; are temeri insa cei care au gustat vinul, daca nu gresesc printre ei si Catalin Padureanu care a venit sa filmeze o emiusiune, au asigurat-o ca a facut o treaba buna.

Ce mi-a placut aici? Faptul ca a indraznit sa ne dea un vin neterminat, un Chardonnay work in progress,  un vin care mai are putin si termina fermentatia malo-lactica. In pahar avem o licoare tulbure, ca un suc de lamaie sau pere dulci care la gust este like no other, obviously. Imi place si ca nu a simtit nevoia sa isi puna haine de duminica, sa arate ca o corporatista; si-a pastrat naturaletea si a ramas perfect integrata in lumea pe care o reprezinta – a micului artizan care isi faureste visul cu mainile si nasul, ajutat de mama, tata, matusa, logodnic. 

Daca va uitati cu atentie la design-ul etichetei veti vedea profilul lui Ioan Vladoi decupat in eticheta. Profilul Ancai este pe sticlele semnate de ea. 

A doua oprire a zilei a fost la Crama Viisoara, din Cobadin, unde ne-am tras putin sufletul intr-o gradina incredibil de verde si umbroasa. Pana la turul de crama stam de vorba cu Conu’ Alecu – Gheorghe Albu –  proprietarul celor 250 hectare cu vita de vie, material saditor din Franta. Inginer zootehnist are un discurs tehnic dar pasionat despre procesul de obtinere a unei rase noi de ovine – merinosul de carne de Palas. Pe langa vie, Conu’ Alecu are o ferma cu 8500 capete ovine, parte dintr-un proiect de cercetare in colaborare cu statiunea de cercetare si care primeste si studenti in practica. 

Cand ne adunam cu totii in crama povestitorul ne introduce in etimologia numelui Viisoara, amintind de vremuri de demult cand localitatea se numea Caceamac si, depopulata la 1877, face obiectul unor strategii de improprietarire. Mai aflam si despre un drum roman Tomis-Adamclisi reabilitat langa care s-a mutat satul si de schimbarea numelor localitatilor dupa 1926, din turcesti in romanesti. Via este elementul comun; in vie se ascundeau mai tarziu, dupa nationalizare, haiducii lui Puiu Gogu, si in vii au fost invinsi, cand acestea au fost defrisate. 

Despre aromanul Puiu Gogu, lider al miscarii de rezistenta anti-comunista Haiducii Dobrogei, legaturile sale cu legionarii si povestea mortii/ nemortii sale gasiti aici:

Sursa foto & citat

https://gogupuiu.ro/povestea-lui-gogu-puiu/

Conul Alecu este povestitor bun si ne insoteste in sala de vinificare in care in surdina se aude muzica clasica, vinul creste aici meloman. Crama Viisoara are un sistem de presare cu membrana penumatica, pe care gazda noastra o asemuie unei imbratisari a persoanei iubite  – cu patima dar si cu grija. Este o afacere mare, cu tancuri care stralucesc de curatenie si peste tot pluteste un parfum de vin in care ai vrea sa te scufunzi cu totul. Despre degustarea propriu-zisa nu voi spune decat ca a inclus povesti amuzante cu sfarsit pozitiv (interlocutorul nostru fiind dat in judecata pentru o afirmatie controversata cu privire la un criteriu de selectie in ritualul ancestral al zdrobirii strugurilor de picioarele de catre tinere fete; povestea aici); ne pune si spune filme si povesti din vie si mai ales un vin de desert excelent, mai degraba lejer si racoritor decat dulce si greoi. Am degustat, am luat si acasa. 

Pentru ca branzeturile, mezelurile si alte bunatati cu care ne-am asortat vinurile nu au fost considerate mancare, Winelover a organizat masa de pranz la Viisoara, unde am savurat un meniu gatit cu mare indemanare chiar de doamna Albu – supa de pui, rata cu portocale pe varza cu chimen, vita frageda, placinta cu branza dulce si un suberek delicios, tribut mostenirii multiculturale a zonei, pregatit in premiera de catre gazda. Totul din ingrediente hyper-locale, din ferma si gradina proprie. 

Ora pe care am facut-o conducand pana la Cochirleni, Cernavoda nu a fost suficienta sa ne revenim dupa chiolhan iar odata ajunsi la destinatie, ne asteptau platouri aburinde. Pe cuvanta ca nu e usor sa mergi in tur de crame! 

La Rasova am gasit o crama moderna, proiectata pentru degustari si flux turistic. Are o arhitectura moderna, minimalista care inglobeaza subtile semne ale stilului local, cum ar fi  riflajul de lemn care simbolizeasza gardul dobrogean, semnat, ca intregul proiect de altfel, de catre Bruno Andresoiu, Igloo. 

De departe, de pe autostrada Crama Rasova nu exista; privirea se opreste intr-un conglomerat de stanci, se opinteste intr-un mal de Dunare caci Rasova este ascunsa in spatele mega-billboard-ului de la podul Cernavoda. 

Rasova se scalda in soarele la apus, ce dispare dupa dealurile de peste Dunare. Noi ne opintim in placinte machidonesti calde, cu branza, spanac si praz langa un pahar de Sur mer, vinul destinat verii pe plaja. Ne scaldam practic in vinul lejer, delicios. Ba George Wine ne declama un vers din Yes – nous sommes du soleil.

Eu ma lupt cu piperchi tirgasiti, un fel traditional aroman din ardei gras, tomate si branza de oaie. 

Valentin Ceafalau, Brand Ambassador Crama Rasova, ne povesteste despre aceasta crama boutique cu 50 ha construita cu sase milioane euro (din care o parte fonduri europene) care isi propune sa fie crama ambasador pentru Dobrogea. 

Crama se bucura, da chiar se bucura, de 2100 ore de soare pe an, cea mai mare expunere din tara. Are un sol aluvionar nisipos cu insertii calcaroase, pH scazut ce da senzatia de aciditate iar Dunarea contribuie cu ai sai curenti de aer, ajutand la umiditate. Influenta marii se simte in conditille macro-cliamterice cu circa 6 grade Celsius in plus fata de Bucuresti iarna, si 6 grade in minus vara. 

Desigur, rose-ul este culoarea tractor la vanzari si desigur, 2020 este un an mai special, Feteasca Neagra fiind culeasa inainte Sauvignon-ului. Il au vinificator pe Razvan Macici, probabil cel mai bun vinificator roman, apreciat in Africa de Sud unde s-a stabilit. Din 2019 le face si lor vinurile, in stilul lumii noi adica mai fructate, pastrand un  aport echilibrat al lemnului, sau o punte intre lumi cum afirma Valentin, care observa ca relatia cu vinul este una subiectiva. 

In crama lucreaza multe femei, despre care Zoe Ghiuri spune ca sunt de isprava, caci domnii beau si-s agresivi. Nu e prima regiune in care aflu ca forta de munca si bread winners sunt femeile, sotii preferand ajutorul social ca pansament al mandriei naclatite in alcool. Dar pentru mine, simplu calator insetat de povesti, Rasova va inseamna mai degraba frumusetea dealului cu Dunarea in vale, si ceasul solar perfect functional a carui montare s-a tot prelungit pana a venit o zi cu soare, dupa cum ne spune Zoe Ghiuri, proprietara cramei.

Ultima noapte pe plaja, dimineata e prima vizita la o crama mititica. Ultima zi de de de degustari. 

Prima si singura crama in drumul spre casa este Gabai. Numele are o rezonanta exotica pentru mine, dar povestea aflata ulterior ma ia prin surprindere. Proprietari sunt un fost ofiter de punte si familia sa; via insa a fost denumita dupa bunicul sotiei, proprietar in zona si numit Preda a lui Gabai; se crede ca avea ceva radacini evreiesti. 

Crama este micuta si simpatica, lucreaza trei hectare de vie si a avut prima recolta in 2015, din cinci soiuri de strugure. A fost construita din fonduri proprii, isi culege strugurii manual in ladite si foloseste o presa pneumatica pentru a-i stoarce. Aici am gasit ragazul sa intreb de ce nu se spala strugurii inainte de a fi prelucrati. Raspunsul este simplu – pe de o parte, se pot spala usor insa zvantarea  lor nu este deloc usoara, ba chiar imposibila iar apa ramasa va afecta calitatea vinului. Pe de alta parte prin spalare se pierd drojdiile salbatice car e dau si ele caracter vinului. Ta ta taaaa, v-ati fi gandit? 

O degustare de vin la 10 dimineata nu le pare colegilor mei de tur greu de sustinut. Sunt vioi si  insetati. Vorbesc despre un Sauvignon Blanc stresat de faptul ca tocmai a fost tras in sticle si cad cu totii de acord ca trebuie sa i se mai dea o luna-doua sa se linisteasca. Eu gust pe furate cateva picaturi de Riesling dulce, foarte fain si mai apoi un Muscat Otonel demidulce delicat, 2011, 40g zahar, 12 volume alcool care nu e la vanzare.

Se mai discuta ca in Dobrudja Dobrogea se pastreaza greu aciditatea – cantitatea de saliva pe care o secreta gura; fostul ofiter de punte devenit viticultor spune ce depinde de gasirea unui nivel corect de zahar bun, si ca, desi este permis sa ajustezi acest nivel, ei nu o fac. La vinul alb se simte solul cretos, prafos – de pe culmea de deal pe care ne aflam vedem in zare Bisericile de Creta, ansamblu rupestru datat cca 992 DC. Aflam ca pe aici trece un fluviu subteran in legatura cu care si Jacques Cousteau a facut teste; se zice ca in Coran scrie ca in mijlocul marii de aici este apa dulce, aspect pe care marinarii turci il stiau. 

Inapoi la vinuri si la Muscat Otonelul intr-o sticla ce pare clondir de parfum, cel mai bine vandut  produs al cramei; cautat este si Pinot noir vinificat in rose – are o aroma de bubble gum, iar sticla magnum se vinde bine vara in Mamaia. Ma impresioneaza faptul ca, spre deosebire de alte industrii unde contactul cu mana lucratorului nu este dezirabil, in crama, mai ales cand sticlele sunt atipice ca la Gabai si etichetarea se face manual, se atinge fiecare sticla de sapte ori, iar Feteasca Neagra de opt ori caci i se pune si ceara. Pentru Gabai 2020 este slab cantitativ insa se anunta bun calitativ.

Pentru noi turul dobrogean organizat de Asociatia Winelover.ro a ajuns la final si a fost tare fain, cu crame diferite atat ca dimensiune cat si ca stil si abordare, ceea ce a evitat un plictisitor discurs copy-paste punctat doar de vinuri diferite. Pare ca fiecare are propria sa cale de a ajunge la un vin bun. Plecam spre casa, eu notandu-mi si o recomandare de lectura de aici – Mo Yan, Clubul vinului – util pentru a creiona putin consumatorul chinez de vin. 

About being a designated driver

De ce merg daca nu beau? De ce merg daca pare ca am lipsa acea enzima care metabolizeaxa alcoolul? Pentru oameni, locuri si povestile lor. 

Tur de crame dobrogene I

Tur de crame dobrogene I

Winelover.ro Tour

Tur de crame dobrogene – Ziua 1

Crame propuse spre vizitare in cele trei zile

  • Crama Delta Dunarii La Sapata, Somova
  • Vinuri Macin, Crama Dobrogeana, Macin
  • Crama Histria, Cogealac
  • Domeniul Bogdan, Murfatlar Pestera
  • Domeniul Vladoi, Siminoc
  • Crama Viisoara, Viisoara 
  • Crama Rasova, Rasova 
  • Crama Gabai, Valul lui Traian

Jurnal de sofer la o degustare de vin

Dupa o vreme, drumul spre Braila insira pe stanga si pe dreapta sate cu case pustii si stresini cu margini brodate-n lemn. In Viziru biblioteca are inca beteala de la Craciun in geamuri iar casele au veranda cu bordura de lemn verde, crem sau bej. Intre case sunt gradini arse de soare, batute de vant. Intre sate campia-i aurie, inalta cu porumb, scunda pe miriste.

Mergem intr-un tur de crame dobrogene care incepe in Braila insa nu cu un pahar de vin ci cu unul de braga, when in Rome ….

Urmeaza o casa minunat renovata – Casa Embiricos. Cele patru fatade principale te opresc din mers; trebuie sa stai sa o admiri, are o eleganta care nu pune distanta. In interior o arhitectura Belle Epoque cu camere organizate perimetral in jurul unul hol central pe doua nivele, care pune in evidenta atat lucratura in fier forjat a balustradei cat si vitraliul cu Hermes la care duce scara de marmura.

Casa este doar una din multele cladiri frumoase pe care centrul vechi al Brailei inca le mai are, unele renovate, altele asteptandu-si randul, toate construite in epoca de maxima inflorire a orasului – inceputul secolului XX – cand orasul devenise principalul punct de intrare si iesire a marfurilor din tara, in special cereale.

‘Conceputa in 1912 de catre arhitectul Lazar I. Predinger, a fost destinata ca sediu al agentiei de vapoare M. Embiricos & Co. si locuinta a marelui armator Menelaos Embiricos. Firma M. Embiricos & Co. efectua export de cereale si import de carbuni, detinea linia transatlantica de transport de calatori cu vapoare de lux.’

Sursa foto & citat

https://brailaveche.wordpress.com/2011/10/16/casa-embiricos/

Wikipedia Commons are o poveste frumoasa despre originea Brailei, un sat care pe la 1241 a cazut prada invaziei mongole si care apare un secol mai tarziu in scrieri catalane si castiliane sub numele de Drinago, care ar putea fi o transcriere eronata a lui Brillago, nume folosit in secolul XV. In documente elene din aceeasi epoca orasul apare ca Proilabum sau Proilava, o adaptare greaca a numelui slav Brailov. Mai zice Wiki ca in surse de limba germana e numit Uebereyl.

Se mai crede si ca vechea cetate a Ibrailei, zidita de Soliman Magnificul, avea cinci rânduri de fortificaţii şi peste 200 de guri de foc, atunci când a fost asediată pentru ultima dată, la 1828 – trei ani s-au străduit învingătorii să facă una cu pământul Cetatea Ibrailei, folosindu-se de 3.000 de salahori cu «lopeţi de săpat, cazmale de her şi topoară» care, până la 1831, au demolat fortificaţiile până la nivelul solului

sursa: http://obiectivbr.ro/content/cetatea-brăilei-dărâmată-cu-3000-de-salahori

Revin insa in prezent si in casa-muzeu cu care ne-am inceput periplul – in cladire ne asteapta doamna Stoica, directorul centrului, cu voce calda si palida, parca sora cu doamna de la Muzeul 1777 din Prahova. Cuvintele ii picura lin cand vorbeste despre muzeu si expozitia permanenta de sculptura pe care o gazduieste. Ascultand-o ne incredintam ca lumina este un partener al spatiului si ca samanta din care germineaza universul lui Nicapetre (Petre Balanica) roman, canadian, barbat frumos, este matricea lumii.

Cand afacerile familiei Embiricos au scazut, in 1927, casa a fost vanduta si dupa 1930 destinatia cladririi sedi al Societatii Meseriasilor braileni “Mihail Eminescu”, dispensar al Casei Asigurarilor Sociale, sediu ocupat de trupele armatei sovietice din august 1944 pana la retragera acestora din tara, spital si o policlinica. In 1987 a fost numita Casa Colectiilor de Arta iar din 2002 Centrul Cultural Nicapetre.

Insotiti de informatiile unei alte doamne simpatice, contabila care l-a cunoscut pe artist, vizitam camerele si apoi mansarda, unde Winelover.ro, asociatia care a organizat si acest tur, a tinut o degustare acum ceva ani; aici sunt fotografii ale mostenitorilor familiei Embiricos, emigrati in Grecia si care au renuntat la casa, nedorind revendicarea unui muzeu. Acordeonul care intra pe o ferestruica e suficient sa ma duca in alta epoca, la fel ca si silueta sumbru-impunatoare a morii Violas, aflata acum in cautarea unui nou stapan si a unei noi vieti. 

Pentru ca deja e trecut de pranz ne adunam la Sunrise Marina, pe malul Dunarii unde incepe efectiv degustarea ce va dura ca in povesti trei zile si trei nopti. Avem un pranz pescaresc cu componenta caritabila –  din pret o parte se va duce la Asociatia Blessing Hearts de la Iasi, orin bunavointa Anei Crudu. Avem si vin de la Crama Delta Dunarii, sub eticheta La Sapata. Roberto Pieroni este oenolog si face vin bio certificat inca din 2011. Are 25 de hectare de vita de vie pe care le lucreaza manual si ne-a dat spre degustare Aligote, reprezentativ pentru zona, Feteasca Regala, un frizzante din rose de Babeasca Neagra dar si o Feteasca Neagra 2018, adusa de acasa, ultima sticla disponibila. Numele La Sapata este dat dupa un sit arheologic din zona. Etichetele noi au soare si egreta, cele doua lucruri pe care aici le vezi la tot pasul; ce nu vezi des sunt etichete facute din hartie reciclata, cum ii sta bine unui vin bio, cum are La Sapata. Bem vin bun, ne lungim cu mancarea ca tare-i faina. La final circulam o lista si plasam comenzi pentru acasa.

Pranz pescaresc pantagruelic

  • icre crap
  • zacusca si chiftelute de crap, somn si novac
  • novac mai intai prajit si apoi marinat (tehnica din zona pentru novac si stiuca ca sa inmoaie oaselr si parol, monser ca exact asta se intampla)
  • hamsii cu cartofi prajiti
  • caras dulce de Dunare cu mamaliga
  • firimituri de oaie cu branza si mamaliga

 

Prima degustare inseamna si prima intarziere. Prindem totusi bacul si trecem Dunarea dupa un tetris cu masini jucat impecabil de doi tinerei coordonati de un batran lup de mare. Ne indreptam spre vinuri Macin unde degustam Aligote 2019, Trei Brate, un cupaj construit pe debitul bretelor Dunarii din Feteasca Alba si Regala, plus Tamaioasa Romaneasca. Mai sunt si alte vinuri dar nu prea ma incred in notite, deja e mult vin in pahare si multe date in minte – un viognier pentru care obtinerea certificarii DOC-ul a durat 6 ani, un petite Verdot din 2018 singurul an in care a fost vinificat ca mono-soi. 

Aflam despre pinking un fenomen natural care apare la vinul alb care a stat pe maceratie – aciditatea face sa vireze culoarea inspre roz; de altfel in zona Dealu mare ii zice rozeala. S-ar rezolva lasand vinul sa stea la soare, dar cine vrea sa il strice? Oenologul este Madalina Staicu si discutia curge sprintara, cu vin bun si povesti faine. Asa aflu ca in zona au fost cel putin doi oenologi tatari – Faic Imsel si Fichret Mujdada. De ce am retinut informatia? Pentru ca tatarii sunt musulmani, iar Islamul nu permite consumul de vin. Va las pe voi sa intelegeti cat de mare trebuie sa fi fost pasiunea celor doi si ce procese de constiinta pot apare. 

Da, Feteasca Neagra este un crowdpleaser, fiind la moda si avand potential de brand de tara dar trebuie sa o luam din loc. Este deja tarziu, ar trebui sa ajungem si la Crama Histria dar suntem nevoiti sa o sarim. 

Se innopteaza cand gonim prin pustietatea muntilor Macin. Peisajul este selenar pe alocuri, munti scunzi plesuvi, prafosi care trimit la vale zgarciti, doar cativa bolovani de pamant ars. Alteori, o patura de iarba galbena imbraca colturile imblanzindu-le, aruncand peste tot si toate o lumina de inceput de lume. Nu e nimeni pe nicaieri si daca faci abstractie de sosea si ocazionalul semn de circulatie te poti crede singur pe lume. 

Este lung drumul si serpuit, cu sate care apar tarziu si doar din cand in cand; cand parcam in centrul vechi al Constantei, luminile, oamenii, forfota sunt ireale, izbesc violent si neplacut. 

La cina avem degustare Domeniul Bogdan. Cu o seara inainte Andrei Popa de la Anika imi spusese sa gust neaparat Patrat de la ei asa ca trag cu ochiul la line-up. Este! Imi verific scurt pagina de Facebook, timp in care la masa alaturata aud cum se prezinta gazda noastra. Daniel Costache, directorul de vanzari din fata mea tocmai isi daduse check-in la Pizzico. Chicotesc in sinea mea, pun telefonul deoparte si ma pregatesc pentru degustare….adica tin telefonul aproape pentru fotrografii si notite. Sunt designated driver si asta e cam tot ce pot sa fac, intre scurtele inmuieri de buze in pahar. 

Crama Bogdan are 154 hectare pe care le cultiva biodinamic, fiind cel mai mare producator bio din zona, cu certificare de la Austria Bio. Crama a inceput in 2011 si a fost gandita de la inceput ca fiind bio ceea ce a insemnat certificarea pe rand a terenului, a viei si apoi a vinului. Mi s-a parut interesant sa aflu ca certificatul se innoieste anual si de aceea au avut grija sa comaseze terenul ca astfel sa isi asigure vecinatatile pentru a evita contaminari de la vecini, crama folosind doar substante naturale, nu de sinteza. 

Incepem cu un Cuvee Experience Blanc – cuvee  este termen folosit pentru a descrie un cupaj, stim asta, da? La Domeniul Bogdan oeonolog este Philippe Cambie care vine si consiliaza echipa locala. Monsieur Cambie are in palmares 15 vinuri cu 100 puncte Parker, ceea ce nu este deloc de neglijat ba chiar de invidiat. De aceea la final vom lua vin si acasa, excelentul Primordial Sauvignon Blanc si Patrar – de luna. 

Il ascultam pe Daniel povestind despre agricultura biodinamică – aceasta recunoaşte principiile de bază care lucrează in natura şi ia in considerare organizarea lucrarilor conform calendarului biodinamic (fazele lunii).

Daniel ne spune ca biodinamic nu inseamna ca nu are are sulfiti, dar ca la Bogdan vinul are mai putini; imi place si ca a atins si subiectul natural versus bio, o confuzie larg raspandita. Am gasit pe aici cateva definitii care imi par utile asa ca le transcriu mai jos.

Natural. Un produs natural contine ingrediente provenite doar din natura, din culturi naturale. Termenul este controversat si provoaca multe confuzii deoarece, mai ales in Romania,  multe produse care contin numai un ingredient natural sau si un ingredient natural se auto-intituleaza ca fiind “produse naturale”.

Organic si biologic (bio). Ambele cuvinte au aceeasi semnificatie si se refera la faptul ca ingredientele produselor respective provin in mare parte din culturi/ferme biologice. Atat plantele cat si produsele in sine sunt certificate organic de catre organisme autorizate de certificare.

Plantele sunt cultivate fara a se folosi ingrasaminte sau pesticide chimice, iar in pro-cesul de productie nu se foloseste niciun ingredient sintetic. Un produs organic nu contine coloranti, conservanti, stabilizatori de aroma sau alte astfel de ingrediente.

Ecologic. Un produs biologic este si ecologic; cu toate acestea, reciproca nu este neaparat valabila. Ecologic inseamna ca produsul respecta reglementarile de mediu, ca nu polueaza solul si ca nu a fost testat pe animale. Inscriptionarea produselor cu termenul “ecologic” poate induce in eroare consumatorii, pentru ca se poate referi atat la ingrediente, la productie, la ambalaje s.a, motiv pentru care este important ca eticheta produsului sa fie citita cu mare atentie.

Biodinamic. Produsele au in compozitia lor ingrediente naturale din plante provenite din culturi agricole biodinamice.Termenul se refera la agricultura biodinamica, dezvoltata de Rudolf Steiner, pe baza filosofiei antroposofice.

Chiar daca se intervine asupra culturilor, totul se face doar in mod natural, pentru a le potenta si a obtine o calitate mai buna a acestora.

Sursa

https://vasilerosciuc.blogspot.com/2013/02/ce-este-agricultura-biodinamica-pentru.html

Calendarul biodinamic calculeaza pe baza fazelor lunii care sunt zile de floare si care de floare, orele la care este recomandat sa se faca plantarea sau recoltarea, etc. Se folosesc tehnici vechi se intervine cat mai putin asupra pamantului si a culturilor.  De exemplu, Leonello Anello, un consultant al Domeniului Bogdan, isi da seama daca pamantul are suficient azot verificand radacinile unui mix de fasole, mazare si Lucerna plantate in vie stiind ca acestea absorb azotul din aer si il depoziteaza in pamant sub forma unor negi pe radacini.  

Imaginea de mai jos este preluata de pe www.winefolly.com si reprezinta un calendar biodonamic.

Daniel ne poarta prin mai multe soiuri de strugure si ne vorbeste despre vin; ne spune ca lemnul, baricul nu mai este in trend, ca lumea vrea vinuri lejere, prietenoase. Si ne mai spune ca noi, romanii, suntem la trei-cinci ani in urma celorlalti ca gusturi care se schimba in fiecare an. 

Plecam spre locurile de cazare; abia astept sa aud valurile spargandu-se de mal si sa adorm incercand sa ghicesc ce se va purta la anul in materie de vin. 

Note to self

De vizitat Braila la pas si pe indelete pe baza insemnarilor lui Mirel Banica din “Prin Romania. Carnete de drum” 2020. De baut braga si mancat mancare locala.