Era o vreme cand fructele de mare insemnau mainly scoici si se aduceau in Bucuresti doar in anumite zile ale saptamanii. Se intampla prin 2001, inainte ca vocabularul sa cunoasca cuvantul corporatist si familia sa semantica. Pe vremea aceea, cand facea plopul pere si rachita micsunele, scoicile veneau doar joia la Trattoria Roma de pe Eminescu. Ca rookie nu ajungeam des acolo, salariul nu permitea excentricitati decat brokerilor.

Time flies, iar saptamana trecuta mi-am putut aminti aceste lucruri luand masa la Rual, primul AproBistro. Spatiul este de nerecunoscut si imi place mai mult acum ca atunci, e mai luminos, cu tente dramatic colorate si pare mai mare. Este impartit in doua zone – cea de aprozar civilizat, cu o selectie de produse etalate aerisit ca hainele in magazinele de lux; bistroul ocupa o a doua sala. De la masa mea privirea se aseza pe laditele pline cu legume cu pielita lucioasa pe cand urechile imi erau acaparate de viata bucatariei semi-deschise (unde da, s-a intamplat sa fie scapate vase pe jos hodoronc-zbang-trosc).

Am luat gyoza de rata si, in amintirea trattoriei de altadata, un risotto de orzo cu creveti, nduja si rucola. Gyoza, mici coltunasi umpluti cu fasii marunte de rata, face casa buna sosul de soia si ghimbir fiind un entree satios fara sa iti dea impresia. Am fost foarte placut impresionata de risotto – cremos, iute-iute de la carnatul calabrez si cu creveti crunchy nu fainoseala aceea well-done des intalnita la crevetii pusi intr-o mancare nu gatiti a la plancha/ tigaie individual. Imi e clar ca ma voi intoarce la ei pentru a lua acel orzo minunat. 

Ca take away pentru my better half – bao cu creveti si Vietnamese rolls de legume. Aici lucrurile nu au stat la fel de bine – cred ca bao nu calatoreste bine; portia a fost imensa (ca si restul celor comandate, de altfel); in plus, combinatia de chifla dulceaga cu creveti si sosul hoisin, dulce si sarat, pentru noi doi nu functioneaza. Nici spring rolls nu ne-au mers la inima, parandu-ni-se sarate si prea zemoase (again, dezavantaj take-away); am gresit si eu ca nu am intrebat daca sunt prajite sau nu, o idee buna sa scrie si in meniu acest aspect. Companioana mea a mancat supa de porumb si taquitos, cred; bun, a zis. 

Pentru mai multe detali – meniul in imagini (recunosc, la inceput m-a ingrijorat lungimea meniului). 

Recenziile sunt pareri personale, au un inerent grad de subiectivism si reflecta strict ceea ce am experimentat intr-un anume moment intr-un anume loc. Alte persoane pot avea experiente diferite si e ok, de gustibus non disputandum.