Am ajuns la Eze pentru cateva ore intr-o zi de primavara cu soare, fugind de betoanele din Monaco. Am gasit un sat de piatra ale carui scari le-am urcat cu sufletul la gura nu de efort ci de impactul frumusetii sale.

Bonus ca sa-mi compenseze supararea ca restaurantul Mirazur din Menton urma sa se deschida la o saptamana dupa plecarea mea din zona  – intr-o grota un mic magazin cu produse ce pun in valoare lamaia si mandarina de Menton. Am luat lichior, dulceturi si mini-baba in limoncello de Menton calculand cumparaturile nu dupa buget ci greutate – lichidele ce trec de 100 ml eset oprit la aeroport. Ghinionul a facut ca mini-babas sa aiba 104 ml lucru care a dus la sprancene ridicate la vames, colturile gurii cazute a plans si implorare la mine. Doamna a fost de treaba si a decis sa scurga limoncello dar sa imi lase baba-urile. Tare i-am multumit in gand cand m-am delectat cu ele acasa!