Povestea Tartei Tatin

by | Aug 31, 2020 | Retete

Mademoiselle Stephanie este grabita. Are de pregatit cina pentru oaspetii hotelului si se plange ca nu are ajutor. Cand e grabita ruleaza r-urile cu putere, ca si cum ar rasni piper lung de Indonezia.

Pentru seara a anuntat supa rrece de cartofi si prrraz sotat in unt, fripturra de rrata la cuptorr cu purrre pufos si prajiturra cu merre. 

Este trecut de patru dupa amiaza si abia a reusit sa transeze rata si sa curate mormanul de cartofi. O ajuta un baiat, insa acela mai mult se zgaieste la fustele slujnicei. 

La ora cinci jumatate friptura e condimentata in cuptor, iar prazul se desface lenes in tigaie, sfaraind usor in unt. Cina se serveste la ora nouasprezece si mai sunt atatea de facut. Ah, daca Caroline, sora ei intru sange, singuratate si hotelarie nu ar fi stat azi la palavre cu vanzatorul de lapte. 

Ca domnisoare respectabile ce tin un hotel in Lamotte-Beuvron, la nici 160 kilometri de Paris, Stephanie si Caroline Tatin fac piata, gatesc si servesc oaspetii singure, primind ajutor doar la menaj si gradinarit. Nu se face ca niste domnisoare, chiar daca au impletit cosita dalba, sa se ocupe de lenjeria cavalerilor ce poposesc la hotelul lor. 

Stephanie a curatat merele si le-a pus la foc moale, scaldate in unt si zahar. Verifica apoi rata in cuptor si decide ca ii mai trebuie putina untura. Pasarea aceasta nu a fost indopata bine, o sa ii transmita ea fermierului Philippe. Pe cand cauta untura ramase de la rata de saptamana trecuta, nasul ei lung de fata batrana ii spune ca untul s-a caramelizat. Alearga intr-un suflet la masina de gatit si striga inca inainte de a ajunge ‘Mon Dieu! Am arrrs merrrele.” 

Are dreptate dar numai pe jumatate; merele s-au rascopt si-s rumene si lipicioase in tigaie, bolborosind nervoase in suc propriu, ingrosat de unt si zahar. Ce sa faca? E trecut de sase jumatate, nu mai are nici timp nici mere sa refaca prajitura. Acopera dezastrul cu o paturica de aluat foetat, lasa la cuptor si jumatate de ora mai tarziu rastoarna prajitura pe un platou. Feliile de mere se cuibaresc cuminte in sosul ce se-ntareste usor, pastrandu-le in forma; nu este un dezastru dar Stephanie continua sa o bombane pe Caroline cea flecara. 

Cu inima cat un purice, domnisoara Stephanie se infatiseaza oaspetilor tinand in mana platoul rotund si ii serveste cu gura stransa, aruncand sageti verzi din ochi catre mademoiselle Caroline ce tocmai a intrat in vorba cu un domn care a cerut a doua portie de desert.  

Se intampla pe la 1890, in Franta, iar desertul a devenit unul simbolic pentru gastronomia franceza.

 

Cum poti sa gresesti si tu o tarta Tatin: 

Laura Laurentiu da o reteta pentru care ai nevoie de urmatoarele:

  • 3 mere marisoare
  • 4-5 linguri de zahar
  • 1 lingura buna de unt (30 de grame)
  • 300-400 de grame de aluat foietaj

Pentru instructiuni si reteta aluatului dati clink pe linkul de mai sus.

***

Miezul povestii este adevarat, detaliile ce contextualizeaza imi apartin; acest text este un exercitiu de scriere creativa. 

Reteta: tarta Tatin cu rosii cherry

Reteta: tarta Tatin cu rosii cherry

by | Aug 31, 2020 | Retete

Am dezvoltat un obicei bun dintr-unul prost. In bucatarie, de frica sa nu imi iasa mai putin, fac mai mult si aceasta s-a dovedit a blessing in disguise cand e vorba despre aluatul de tarta. Indiferent ca este dulce sau sarat, ce este in plus intind foaie si pun in forme de hartie apoi congelez bine sigilat in pungi de celofan. Cand mi-e foame sau doar am pofta de ceva dulce (sau am surplus de fructe si nu mi-e dor de musculitele care apar pe langa ele) scot o coaja de tarta si o umplu dupa pofta inimii si bunavointa frigiderului.

Intr-o zi ma uitam gales la niste rosii cherry si mi-am adus aminte de fotografiile de care e plin netul in sezon, cele in care se lafaie tarte cu rosii coapte, arse, caramelizate. Prin urmare, am luat o forma de tarta, am umplut-o pana la refuz cu mici tomate, am presarat niste fulgi de sare, ulei bun de masline in suvoi subtire, un catel de ustoroi feliat subtire si cateva frunze din busuiocul de la geam, rupte cu mana. Am presarat si o lingura buna de parmezan ras. Am scos coaja de tarta si am pus-o capac. Am dat la cuptor 30 de minute si am lasat sa se racoreasca vreo 5 minute inainte de a rasturna pe o farfurie intinsa. Atat. Nu e simplu?

Partea faina a fost cand am gustat-o – zeama de la rosii s-a dulce-acrisor de la rosii, parfumat de la usturoi si busuioc, sarat si umami de la parmezan totul indulcit vag de o coaja care a preluat sucul cu generozitate. Nebunie, clar, insa nu chiar pentru motivele pe care vi le inchipuiti 🙂 Am pus din ignoranta si graba un aluat de tarta dulce. Dezastru? Catastrofa? Esec rasunator? As, de unde. Cum scriam la inceput, unele lucruri sunt blessings in disguise 🙂

Este a doua oara cand o fac si nu ultima. Data viitoare voi merge pe coaja sarata cu piper negru spart in ea si voi sfarama niste feta pe rosii; plus ceapa alba taiata felii fine si in loc de busuioc niste oregano proaspat (anticipez ca nu va fi la fel de aspectuoasa datorita branzei ce se va amesteca in sosul creat). Se poate face si cu foi de placinta filo.

Pentru povestea romantata a tartei Tatin originala, cu mere arse de niste surori batrane, puteti citi aici varianta scrisa de mine acum cativa ani cand m-am jucat punctual de-a memorialistul culinar.