O iubesc.

Pentru toate pietele ei, de food si nu numai. Dupa all time favourites Borough si Maltby Street, de data aceasta am incercat Portobello, unde mi-a ramas cate un gand agatat de fiecare furculita de desert din argint si fildes vazuta; si au fost multe. Si multi turisti, mult prea multi. Dar super piata de food, cu standuri cu pierogi poloneze, gogosi jamaicane cu peste sarat, taietei asiatici si snackuri portugheze si cate si mai cate din nspe tari si continente.

• 

• 

pentru ca parca nicaieri nu exista atatea petunii si atata verdeata dezordonata si proaspata; e si ploaia buna la ceva. Si pentru ca pub-urile traditionale si cladirile din caramida nu se demodeaza niciodata.

• 

• 

Pentru ca un non-bautor notoriu ca mine s-a topit intr-un pahar de gin in care si-a gasit toate dragostele vechi si noi: petale de trandafir, seminte de cardamom si marmelada de grapefruit. Arghhh! S-a intamplat la Opera Tavern in Covent Garden, pe langa tapas super bune.

pentru Pret-a-manger care nu m-a dezamagit in atatia ani si a crescut frumos si etic; de unde caram amandoi sticle cu ceai verde si piersica, ca sa aducem Londra si acasa). De incercat nou introdusa salata cu edamame, mazare, avocado si salsa verde. Not only for veggies, cum zic ei ????

pentru ca strazile au povesti si ti le ofera generos si neasteptat, in forma unui aviary zgomotos ca o ceata de vrabii –  o crescatorie de pasari de hartie, cu penaj cu trimitere la pattern-uri de textile celebre ce explica faptul ca pe acea strada, cu sute de ani inaintea Instagramului, se gasea o colivie cu pasari exotice, al caror penaj a inspirat multe case de moda precum Burberry, Beretta, Dunhil si altii.

pentru ca pe o alta strada, in Leicester Square, bomboane neserioase de ciocolata au propriul lor magazin pe cateva etaje, vis-a-vis de cel dedicat Lego. Iar Moschino s-a aliat cu Magnum pentru a face un magazin in zona Seven Dials, unde ofera inghetata si cutii foto pentru a scoate cadrul perfect instagramabil.

pentru ca mai nou pe acoperisul cladirilor locuiesc pasari flamingo ca la la Kensington Roof Gardens, the must-visit rooftop in Londra; datorita suprafetelor intinse copacilor venerabili, piscinelor sau a iazurilor cu pesti si rate ai impresia ca esti pe pamant si nu pe un acoperis.  A meritat sa stau la coada aproape doua ore pentru a intra.

pentru ca nu ma satur nicicand de arhitectura. Aici panorama orasului de la terasa Radio, Covent Garden.

pentru ca University of Westminster a gazduit conferinta Food Studies organizata de British Sociological Association si asa m-am pus la curent cu tendintele in domeniu si mai ales am cunoscut oameni faini ce studiaza ce ma intereseaza si pe mine si astfel ne putem consulta, share-ui info & lecturi si avansa cu proiectul de cercetare  – yupii!

pentru ca mancarea indiana e dusa la rang de fine dining la The Cinnamon Club, care functioneaza in fosta biblioteca a Westminster cu cartile originale privind cuminti peste umar (da, conteaza pentru un soarece de biblioteca). Si unde lucreaza 5 romani la bucatarie si pe sala, oameni faini.

pentru ca la Londra pot sa bag Fresh mint & garden pea macaron de la Pierre Herme pe stomacul gol dimineata le trezire. Are legume, nu?

pentru ca poti manca cele mai delicioase tapas la Barrafina (rabo de toro e divin), cu pretul asteptarii la bar pentru o ora si ceva. Oamenii astia au o stea Michelin pentru una din cele trei locatii ale lor dar nu scrie asta nicaieri pe website/ meniu sau altundeva. Am aflat intamplator citind lista Michelin pentru Londra! Si nu iau rezervari, de aceea se sta la coada democratic.

pentru ca pana si ploaia are un farmec aparte in Londra (aici in Neal’s Yard Court, multam Doru pentru locul asta magic).

pentru ca diminetile au gust de chec dens-delicios si de porridge de la Pret iar pranzurile miros a tocanita de peste in stil Cornish si stridii de trei feluri (cele din UK mai minerale decat cel din Irlanda care-s mai texturate decat cele din Franta, etc)

• 

• 

• 

• 

pentru ca Dumnezeu sta si in case mici si vesele, cand se satura de catedrale gotice

Iubesc Londra.

Mi-a ramas inima in Londra inca din acea prima dupa-amiaza ploioasa de iulie acum multi ani cand am iesit de la metrou in Charing Cross.