Duck & Waffle, London

110 Bishopgate, Heron Tower, etajul 40

Duck & Waffle

Adriana

De Duck & Waffle am tot auzit in ultimul an. Ba le-am vazut cartile pe Amazon. Ba au fost recomandati de Andra Constantinescu de la Menta & Rozmarin. Apoi, Daniel Doherty, executive chef, a fost mentorul unuia dintre tinerii chefs Protegees by Ford de la Taste of London 2015 (o cina chiar bunuta, de altfel). Ba aparea prin recenzii, must-go lists  & co.

Asa ca am ajuns. Am facut rezervare, ceea ce nu a fost deloc usor in ciuda faptului ca restaurantul este deschis 24/24. Am reusit insa sa obtin o masa la meniul all day – exista meniu de brunch, breakfast, late night si desert. Si pentru ca era iarna, la ora 17:00 soarele era deja la culcare iar panorama a fost fantastica, caci vedeti Dumneavoastra, Duck & Waffle este restaurantul situat la cea mai mare inaltime din UK. Liftul care te duce la ultimul etaj , aduca la 40, pare un vehicul ce penduleaza intre epoci istorice  diferite – de la parterul prozaic cu trecatori infrigurati si santiere zgomotoase la aerul rarefiat al varfului unui zgaraie-nori in cateva secunde. Zuuuup!

Probabil acesta este motivul principal pentru care are atata succes. Nu zic ca mancarea nu a fost buna, insa cu siguranta the view face toti banii (care nu au fost chiar asa multi).

Pentru view trebuie sa ii multumim Ralucai, hostessa noastra expansiva si romanca, care ne-a dat cea mai buna masa posibila – la geam cu vederea pe doua zone, complet neobstructionata de stalpi.

Cumva la ora aceea am vazut doar sticla, metal si multe lumini pana la linia orizontului. Indiferent in ce parte te uitai vedeai doar o mare de lumini si cladiri noi, care ascundeau piatra si arhitectura ei de secole trecute, lasand la suprafata doar acoperisuri si turle moderne. Londra parea un oras dintr-un viitor in care copacii si sculptura, cuprul inverzit al cupolelor si oamenii au disparut. Putin creepy dar atat de frumos.

Am mancat light, findca la ora 17:00 cina e un cuvant din alt film. Ce a fost interesant, pe langa bucataria deschisa si privelistea coplesitoare  a fost prezentarea simpla, rustica a mancarii. Vase frumoase si imperfecte din ceramica smaltuita, plating minim inexistent si mancare in justapuneri nastrusnic-dar-cuminte. Servita impecabil si prietenos de Andres; de fapt, fata de alte dati si/ sau sau locuri, peste tot la Londra serviciul a fost absolut memorabil de data aceasta, fapt pentru care nu am explicatie dar pe care il salut.

Meniul degustat:

roasted octopus
chorizo / baby potato / pickled cucumber

spicy ox cheek doughnut 
apricot jam / smoked paprika sugar

violet artichoke & parmesan bread

wild mushrooms (v)
fried duck egg, sprouts, walnut & truffle

chocolate & olive oil martini 

Later edit: retrospectiv realizez ca a pune carnea in gogoasa/ scoverga/ pita nu e deloc ceva original pe scena culinara romaneasca.