Aprilie la mare
In cautarea lebedelor de la Golful Turcului.
Sunt intre mare si lac, intre cer si mare, intre trecut si viitor. Prezentul este o turma de lebede elegante ce grohaie grobian.
Prezentul miroase a rapane descompuse de soare, a alge parjolite, a scoici ramase fara continut. a peste, a Obor nespalat, a piata comerciala de peste din Stonetown.
Soarele musca din gambe, parjoleste tesatura gri de jeans – s-a dus vremea lor, imi zice raza, e timp pentru piele goala, piele alba sa musc din ea bland, sa o rumenesc in timp, sa te imbatranesc si sa-ti fac riduri ca sa stii ca ai avut o viata frumoasa cu soare si raset.
Lebedele fornaie; o herghelie intreaga pe apa si pe mal; una vine aproape si ma priveste in ochi. Woman and beast. Inversul lui Zeus si Leda.
Cica nu e bine sa le dai paine asa ca am cautat pe net si s-a confirmat; am pastrat cozonacul pentru pescarusii gunoieri. Cainele latos si surd a refuzat la brioche roumaine dar a apreciat painea cu maia si zacusca de hribi. De gustibus.
Le filmez; la secunda 14 cineva isi baga ceva. Altii hranesc pasaroii. Lebede hulpave ies din apa si-si lungesc gaturile prin nisip. Apoi. intorc fundurile si inoata.
Pe plaja se joaca basminton cu airpods in ureche, la bustul gol si cu ochelari de soare. Guess who’ll cry when the airpods get lost in the sand.
O lebada inoata cu o laba neagra pe afara, o pozitie nenaturala; o fi ranita? Se ciugulesc si ciufulesc pe spate, se scarpina cu labe negre ce arata ca lopatele de litiere pentru pisici.
Marea vine cuminte la mal cu clipocit nesigur. E aprilie.
Uite o meduza, uite mai multe, spune o adolescenta alteia. Ma ma, un fel de mac mac e articulat de un copil de vreo doi ani.
Ai zis ca o suni pe whatsap, mama. Dar nu am numarul de whatsap. E acelasi numar, mama. Tehnologie. Parinti. Mama suna pe whatsapp. Suntem la mareeee, pe plaja, ma veeezi? Noi ceilalti te auzim sigur.
Devin mizantroapa. Voi fi baba cu carti, pisici si niciun prieten. Not bad.
O iau inapoi spre casa mea dintre mare si lac.
5422 pasi inapoi.
Ma voi tari prin nisip, pe nisip, ridicand picioarele din ce in ce mai greu, ca soldatii lui Napoleon in Egipt. Am noroc ca e doar aprilie si soarele arde doar cand stai cu fata in sus.
5422 pasi.
3,8 km.
Intors.
La dus la fel.
Calorii omorate; muschi tonifiati, fund incordat, pana la baba cu pisici mai am ceva vreme.
7,2 km de tarat prin nisip si metri cubi de aerosoli imi dau dreptul la cateva prajituri de la Camara cu merinde.
Raw vegan, cele mai bune din Constanta si nu numai.
5000 de calorii care-mi namolesc cei 11000 de pasi.
Voi ajunge o baba cu pisici si fundul mare.
Rasarit de soare vazut si fotografiat din pat, cu telefonul in mana si capul bagat in perna.
Unde se duc pisicile in extra-sezon?
La restaurantele de peste de pe plaja, printre picioarel pescarilor cu accent lipovean.
