by Adriana | Sep 24, 2020 | Retete, Sarat
Ati intalnit oameni care nu stiu sa faca
Omleta? Eu da.
- 4 ouă
- 6 buc sparanghel
- 2 linguri mustar cu boabe
- 1/2 lamaie
- 2 linguri ulei masline
- sare
- piper negru
Suntem fani mustar si aducem acasa borcanase de peste tot din lume. In orice moment avem minim 10-12 tipuri diferite; o parte din ele sunt in frigider si altele in dulap (nu am un motiv anume penru care unele stau la rece si altele nu).
Nu am mai pus mustar in omleta pana acum, dar a meritat ‘riscul’.
Omleta, ce mare filosofie?
Pasul 1
Spala bine sparanghelul si taie partea tare, lemnoasa a fiecarei tulpini. Nu le arunca – le poti pune intr-o punguta la congelator si folosi la supe sau tocanite. Eu tin in congelator un recipent in care pun toate resturile de legume care imi prisosesc pe moment dar care ar fi bune pentru o supa crema in viitor – o idee invatata destul de recent dar foarte utila.
Pasul 2
Sparge ouale, adauga sare si mustar si bate-le ca de obicei.
Incinge tigaia cu putin ulei de masline, pune sparanghelul si tine pe foc 2-3 minute supraveghind si scuturand tigaia pentru a intoarce tulpinele pe toate partile.
Pasul 3
Toarna ouale batute peste sparanghel si prajeste la foc mediu pana cand partea de deasupra nu mai tremura (nu mai e lichida) ; cand ai atins acest punct ia tigaia de pe foc – nu vrei sa rascoci omleta.
Scoate pe farfurie, rasneste piper negru peste si bucura-te de un mic-dejun gustos.
Chef Sosin producator local; in aceasta reteta am folosit Ancient One.
Artisan de la trufe Paris – cu trufe
Monschauer Mustard – Moutarde de Montjoie simplu sau cu chilli
Maille Dijon Originale
Le Comptoir de Mathilde – cu busuioc, piper d’Espelette, curry sau usturoi.
by Adriana | Aug 31, 2020 | Sarat
Am dezvoltat un obicei bun dintr-unul prost. In bucatarie, de frica sa nu imi iasa mai putin, fac mai mult si aceasta s-a dovedit a blessing in disguise cand e vorba despre aluatul de tarta. Indiferent ca este dulce sau sarat, ce este in plus intind foaie si pun in forme de hartie apoi congelez bine sigilat in pungi de celofan. Cand mi-e foame sau doar am pofta de ceva dulce (sau am surplus de fructe si nu mi-e dor de musculitele care apar pe langa ele) scot o coaja de tarta si o umplu dupa pofta inimii si bunavointa frigiderului.
Intr-o zi ma uitam gales la niste rosii cherry si mi-am adus aminte de fotografiile de care e plin netul in sezon, cele in care se lafaie tarte cu rosii coapte, arse, caramelizate. Prin urmare, am luat o forma de tarta, am umplut-o pana la refuz cu mici tomate, am presarat niste fulgi de sare, ulei bun de masline in suvoi subtire, un catel de ustoroi feliat subtire si cateva frunze din busuiocul de la geam, rupte cu mana. Am presarat si o lingura buna de parmezan ras. Am scos coaja de tarta si am pus-o capac. Am dat la cuptor 30 de minute si am lasat sa se racoreasca vreo 5 minute inainte de a rasturna pe o farfurie intinsa. Atat. Nu e simplu?
Partea faina a fost cand am gustat-o – zeama de la rosii s-a dulce-acrisor de la rosii, parfumat de la usturoi si busuioc, sarat si umami de la parmezan totul indulcit vag de o coaja care a preluat sucul cu generozitate. Nebunie, clar, insa nu chiar pentru motivele pe care vi le inchipuiti 🙂 Am pus din ignoranta si graba un aluat de tarta dulce. Dezastru? Catastrofa? Esec rasunator? As, de unde. Cum scriam la inceput, unele lucruri sunt blessings in disguise 🙂
Este a doua oara cand o fac si nu ultima. Data viitoare voi merge pe coaja sarata cu piper negru spart in ea si voi sfarama niste feta pe rosii; plus ceapa alba taiata felii fine si in loc de busuioc niste oregano proaspat (anticipez ca nu va fi la fel de aspectuoasa datorita branzei ce se va amesteca in sosul creat). Se poate face si cu foi de placinta filo.
Pentru povestea romantata a tartei Tatin originala, cu mere arse de niste surori batrane, puteti citi aici varianta scrisa de mine acum cativa ani cand m-am jucat punctual de-a memorialistul culinar.
Recent Comments