Oman. 2017

Daca aterizezi noapte la Muscat, Grand Mosque Sultan Qaboos minunat luminata noaptea este unul din primele lucruri pe care le vezi in drum dinspre aeroport spre oras. Pe zi impresionant este si complexul arhitectural al Operei Regale, constructie patronata tot de sultan.

Turistii pot vizita moscheea zilnic insa pana in ora 11:00 si nu vinerea. Singura conditie este vestimentatia decenta, adica maneci & pantaloni lungi, atat pentru barbati si femei, cat si un val pe cap pentru femei. Mai jos umbra autoarei, care pare mai neagra si mai imbrobodita decat a fost; in realitate aveam o rochie lunga bleumarin, slapi, o geaca de blugi si o esarfa de matase din Bali, adica portocalie cu motive crem 🙂

Candelabru lucrat in Germania, 4 tone de frumusete si magie pura.
Acelasi candelabru, vazut de la nivelul podelei. Unul din cele mai bune moduri de a-ti gasi linistea intr-o moschee este exact acesta – sa te asezi pe jos si sa-ti ridici privirea.
Arcade cu marmura gri locala, care-mi amintesc putin de un alt loc magic, moscheea din Cordoba.
Mihrab, sau locul catre care se indreapta rugaciunile, pe peretele kibla, cel aflat inspre Mecca.

Curmalele sunt principala cultura in Oman, in toate oazele numite aici wadi. Ni s-a spus ca abia de la 5-10 palmieri in sus poti incepe sa traiesti decent din vanzarea curmalelor, pana la acest prag sunt pentru consum propriu si mai ales pentru prieteni si musafiri. Iar omani people sunt chiar foarte prietenosi. Exista peste 20 de tipuri de curmale (iau eu nu stiam decat de medjool, ce rusine!)

Pentru cumparaturi recomand souk-ul din Nizwa, oras secundar, in care negustorii sunt omani, fata de cel din Muscat, capitala, unde cam toti sunt indieni (in Oman la 4,5 milioane de localnici se adauga inca 2 milioane de imigranti, majoritatea indieni).

Se vand de toate, de la condimente la ceramica, curmale cu sofran si arme.

Omanul este o destinatie surprinzatoare. Capitala are un regim de inaltime de circa 6 etaje, dar cladirile sunt monumentale, in culorile nispiului si cu o arhitectura orientala unitara. Infrastructura rutiera este fantastica, iar unul din doua restaurante este indian cam peste tot. Au palate, forturi si castele bine conservate/ renovate tot din grija sultanului, iar asistenta sociala presupune case sociale aratoase oferite gratuit pentru sedentarizarea beduinilor si aducerea in zone usor accesibile, cu apa, electricitate, scoli si spitale a celor ce locuiesc in munti.

Pui de pisica de souk. Gasiti 3 bucati in imagine?

Barbatii se imbraca in hainele albe traditionale, impecabile. Femeile in negru, cu sau fara fata acoperita. Imigrantele se imbraca cum vor, la fel si turistele. Desi mi-am construit garderoba cu grija decentei in minte, la fata locului am vazut multe picioare in pantaloni scurti si italience in maiou.

Am stat o noapte in desert, intr-o tabara cu casute individuale simpatice si zone comune in care curmalele si cafeaua cu cardamom erau la liber, ca peste tot. Parte a ospitalitatii omaneze, dupa am mai scris.

Sa asculti desertul inseamna sa il simti in mii si mii de fire de nisip care iti brazdeaza corpul.
Aceste dragute camile mustacioase si cu dantura deficitara sunt mancatoare de prajitura cu curmale, desigur. Le-am verificat eu!

Wadis/ oaze – minunate locuri de balaceala, ascunse intre munti secetosi si plini de praf. In special Wadi Bani Khalid, unde pestisori flamanzi iti fac pedichiura bucurosi.

Pe Jebel al Akhdar cresc nuci si trandafiri din care localnicii fac celebra apa de trandafiri. Noi am avut ghinion caci la ora pranzului in vinerea in care am ajuns nu era acasa facand apa decat un om caruia probabil ii lipsea simtul mirosului, altfel nu se explica de ce ceea ce am cumparat miroase a ars.

Dansul este, simpatic de altfel, plus ca o rupea bine in engleza. Despre cum se face apa de trandafiri, in alt post, in curand.

Vinerea dimineata, pe la 7 am, incepe in Nizwa targul de capre. Barbatii, dar si cateva femei, isi trag caprele de sfoara sau le cara in brate mergand in cerc pentru ca potentialii vanzatori sa le poata vedea bine.

Cei interesati verifica productia de lapte la fata locului.

Cel mai emotionant moment din toata vacanta a avut loc insa in noaptea in care am mers pe intuneri pret de circa un sfert de ora, pe o plaja ghidati de stele, ca sa vedem cum depun oua broastele testoasa. In tacere, fara lumina cu exceptia unei lanterne tinute de ghid doar in spatele broastei, am fost martorii efortului pe care il depun ore in sir pentru a-si depune ouale si a le acoperi cu nisip in conditiile in care crabii le pandesc lacom.

Se ajunge destul de repede, Bucuresti-Doha 4,5 ore si Doha-Muscat 1,1 ore. Temperatura la sfarsit de aprilie 38-40 grade, cu 28 grade noaptea.