Ma bucur ca am ajuns sa gust meniul de primavara de la Noua inainte de a fi schimbat. Am gasit un restaurant plin, alive & kicking, cu romani si straini, cupluri si familii, copii care desenau pe hartie sau pe tricou, adulti relaxati. Mi-a placut tare ca se auzeau rasete si cuvinte desperecheate cum zboara si se intretaie cu clinchet de pahare.
Am inceput si continuat cu o limonada afumata cu fan, parfumata cu musetel (dupa ce mi-a anulat doua curse Uberul iar Boltul era MIA am mers cu masina). A urmat apoi momentul de spa – am primit un prosopel umed si cald, inmuiat in infuzie de cuisoare si musetel. Ador obiceiul acesta intalnit pana acum mai mult prin Asia!
Prima farfurie – Visand la stele…oltenesti – ne-a pus in fata praz cu limba si pudra de Obor, pe langa un ciulin de baragan umplut cu bureti de fag. Nu se putea incepe cu ceva mai delicios, dar s-a dovedit repede ca se poate continua la fel.
Micii care iti stau pe limba inseamna compozitie de mititei intre fasii de limba pe o frigaruie, flancata de cartofi feliati subtire, totul prajit cat sa devina leguma aurie si crocanta. Cu mustar, desigur.
Mai toata lumea face MBS intr-o forma sau alta; la Noua mamaliga arata a quenelle fancy trecut prin grasime de slanina, cu o crema de cas afumat si burduf despre care crezi ca e bezea cu topping de icre si zapada de urda facuta in casa (by-product ca sa evite food waste). Bine echilibrat raportul grasime-sare-fum, as putea manca un blid mare cum imi punea mamaie.
Buni primii cartofi noi cu sos de usturoi verde si zeama de varza, plus branza de capra si leurda pe jar.
Buchetul Gradina corbilor are picaturi de branza ascunse printre frunze si o frigaruie de radacinoase langa, totul unit de un mousse de albus copt (chef Alex Petricean imi da peste cap tot ce am invatat la scoala clasica – sa nu coc gelatina, albusul copt e solid nu spuma). Si probabil tot ca sa evite food waste peste ele se pune o emulsie interesanta de galbenus murat.
Apoi vine (si te mira) serviciul de paine si unt al casei. Te intrebi daca or fi uitat sa il dea la inceput, apoi gusti si uiti orice mirari. Paine cu zeama de varza si mamaliga care vine calda, aburind langa unt caramelizat fin. Cum sa rezisti, cum?
Chefalul de Marea Neagra este macerat in bors si uscat la sarma (intr-adevar l-am vazut cum atarna spanzurat deasupra focului cand am intrat) cu unt, spanac si kimchi in sos beurre blanc cu drojdie coapta si ponzu. Bun si interesant, dar eu prefer pestele cu coaja rumena, crocanta.
La momentul la care am ajuns la mielul indopat cu varza eram deja ingrijorati de burtici pline si papile rasfatate. Bine ca, nefiind mare fan miel, am putut pastra loc si pentru desert.
Desert care m-a dat pe spate. Scriam eu mai demult ca partea dulce nu primeste prea multa atentie in meniurile neo-locale; ca, desi cautate, lucrate si inspirate, deserturile nu ma anima. Ei bine, topinamburul cu musetel m-a lasat fara cuvinte. Topinamburul, napul porcesc pe care mamaie dadea doi bani, este starul necontestat la meniului pentru mine (Anca, sa stii ca am mancat din pamantul din bol, degeaba ai zis tu sa nu).
Buzduganul de catina cu inghetata de drojdie coapta si mandarina sub un arici de bezea aminteste ca mancarea este gust si joaca, entertainment si relaxare – te pune in rol de judecator la final de proces – bati cu ciocanelul solicitand silence in court si intrebi jurul what say you? Your honor, I admit – mancam drojdie cruda in copilarie ca sa imi dispara pistruii.
Carameaua de gris cu lapte si turta dulce cu hrean este o alta provocare pentru creier si revelatie pentru papile, incheind perfect o masa de care sigur imi voi aminti (criteriul maxim de evaluare pentru mine).
Daca ar fi reprezint grafic senzatiile de pe parcursul mesei ar fi ca punctele ce unesc piscuri de munte – sus pe axa si cu variatii mici de inaltime.
Noua are meniu fix unic, 9+2 feluri la 190 ron fara bauturi.
Gasiti meniul sezonului pe site-ul restaurantului.
Despre avanpostul de pe litoral al Noua am scris aici.
Mi-am propus sa reiau vizitele la restaurantele care mi-au stat sub lupa in ultimii cinci cat am facut cercetare, caci nu m-am saturat de Noua Bucatarie Romaneasca ceea ce va doresc si voua! Va tin la curent sau poate mergem impreuna, daca sunt doritori.
Recenziile sunt pareri personale, au un inerent grad de subiectivism si reflecta strict ceea ce am experimentat intr-un anume moment intr-un anume loc. Alte persoane pot avea experiente diferite si e ok, de gustibus non disputandum.
Recent Comments