Pentru ca era dupa colt de Maimuca am zis sa bem ceva la Capsa (Cosmin), respectiv sa mancam o prajtura (fetele). Cofetaria s-a mutat in spatiul vechi, original de pe Calea Victoriei unde a scos si mese pe trotuar – luam o prajitura la sosea acolo unde se facea politica si literatura acum un secol si ceva.
Vitrinele sunt doldora cu prajituri clasice si noi la preturi de bulevard. Interiorul vintage, elegant; prajiturile fac cu ochiul in acelasi fel desuet ca la Demmel sau Gerbaud. Apoi le-am gustat si s-a lasat tacerea; numai putin caci totusi, suntem gastronomi si avem limba antrenata.
Amandina si boema chiar au fost lasate in farfurie. Ma rezum sa scriu ca au fost dulci si atat. Nu pot scrie mai mult. Ma doare sufletul cand ma gandesc la mostenirea si potentialul pe care il are aceasta nefericita cofetarie.
Pentru sufletul pereche am luat Dobos la pachet. Nu a ridicat media.
Recenziile sunt pareri personale, au un inerent grad de subiectivism si reflecta strict ceea ce am experimentat intr-un anume moment intr-un anume loc. Alte persoane pot avea experiente diferite si e ok, de gustibus non disputandum.
Recent Comments