Nu m-am organizat adica nu am stiut ca trebuie sa fac rezervare la salon de the asa ca, negasind loc decat peste 5 zile, m-am prezentat la magazinul aflat la parter, m-am pus la coada, am stat vreo 5-7 minute, am intrat pe site, am ales doua prajituri din patru, mi-a venit randul, am fost invitata in interior de domnisoara-usier, am intrat, am spus ce vreau, am cerut permisiunea sa fac doua poze, am platit 30 euro, am luat punga, am plecat.
Frumos, aerisit si simplu daca nu ar fi complicat sa o scoti la capat cu asa model de business in viata reala a non-celebritatilor. Se dau asa:
- un spatiu pe Avenue de Opera (chirie, location location location)
- un meniu care pe site are 6 prajituri si o gaufre
- un pastry chef vedeta Cedric Grolet
Prin urmare avem
- coada 5-7 persoane in stanga la click & collect (comandasera deja pe site, acum ridicau)
- coada 10-15 persoane in drepta la vente a emporter adica de luat acasa
- trei angajati tineri imbracati in costume cum am vazut eu intr-un film SF cu Ewan McGregor, The island pentru curiosi
- 4 tipuri de prajituri disponibile, expuse doar cate una sub un clopot de sticla, restul ascunse in frigider sub tejghea
- oameni care fac poze, oameni inarmati cu prior knowledge ca se sta anche 50 minuti in fila, cum citea o doamna pe un blog in timp ce statea la coada
Succes de casa. QED.
Am luat doua fleurs din colectia de vara:
Prima era acrisoara bine, usor grasoasa dar super fina, usoara, fara sa stii din ce fruct este. Compusa din blat de tarta sfaramicios foarte foarte subtire, apoi blat pufos aromat – lamaie verde? cu un gel foarte lichid si bucatele de capsuna cu gust dar si acel post gust vag de mucegait pe care o are capsuna tocata dupa un timp. Peste toate un mousse alb fin si indescifrabil. Apreciez tehnica mai presus de gust; are zvac, personalitate dar nu i-as duce dorul, nu imi va fi pofta de ea in viitor.
A doua tot acrisoara non descript, tot tarta, cu aceeasi coaja care nu ma coafeaza – prea subtire, usor rascoapta dar nu crunchy just sandy. Are bucati mari de fruct intr-un gel slab lichefiat, totusi foarte dulce pentru mine. I love visine, au lots of personality dar aici parca sunt usor voalate. Mai era ceva intre coaja si fructe – marzipan? era fara un gust clar doar textura ma duce cu gandul la martipan (adevarat ca uneor sunt si eu jalnica la blind tasting).
Mi-a placut (si am invidiat tehnica) bulina de deasupra – foarte interesanta textura caci coaja/ pielita era gelatinoasa cremoasa dar era aproape lichida in interior. Totul imbracat in alt mousse alb dulceag.
No orgasm, keep walking.
Nu am dat numele prajiturilor pentru simplul fapt ca nu era scrise in magazin si in vanzoleala momentului (simti ca trebuie sa te misti repede odata ce-ti e permis accesul in magazin) am uitat sa fac print screen website iar azi nu mai sunt, se schimba meniul.
Nu e rautate, nici invidie in ce am scris aici doar ca unul din cei doi lupi tineri ai patiseriei frantuzesti pe care tineam sa ii gust nu m-a nimerit pe mine si gusturile mele in ziua aceea. Cum schimba des meniul e posibil ca data viitoare sa am alta impresie. Daca or mai fi si altii ca mine nu stiu, eu am vazut doar aaah si oooh pana acum.
Momentan indraznesc sa afirm ca accentul pus pe tehnica face bine la discurs si consum vizual si, uneori? des?, mai putin pe limba.
Daca numele va e cunoscut si nu stiti de unde sa il luati – Cedric Grolet e cel care a venit, prin 2017 cred, cu prajiturile in forma de fructe, in special lamaia. O am si eu acasa si am testat si reteta lui, cu care a venit insotita forma.
Foto lamaie: https://www.meilleurduchef.com
Recent Comments