seara ploioasa pe strazile din Primaverii

octombrie intra o data cu noi in vila cu tavane inalte si lampi galben-albastre

un caine-general ne asteapta la intrare, nu, nu se gudura

nu sare, nu latra, nu maraie, nu misca

e incotosmanat intr-o uniforma si-un tablou

lumina alba, pereti inalti si goi, innobilati discret de boisierie in linii si vartejuri

chelneri tineri, saloane golase, talpi lasandu-si sunetul pe podele

masa Dumneavoastra, va rog. Domnule, doamna, Sir, welcome

suntem trei oameni, doua limbi si sase ochi hulpavi

sorbim meniul, mestecam comanda in cuvinte, asteptam infrigurati

caloriferul de langa fereastra mea alunga toamna si vesteste-a iarna

mestecam tartar de lup de mare cu yuzu si spuma de stridii

gust timid, usor neprietenos asa ca il lasam in pacea farfuriei sale

luam la rand sashimi de tom caramelizat, politicos, corect si rece ca un lord britanic in prima dimineata de dupa; cartofii de sub el, copti, striviti, cuminti? si buni, Doamne, buni.

si iata farfuria trei

treimea magica de tortellini, creveti si langustina, mousse de lemongrass

ne entuziasmam furibunzi asupra ei si devoram

deliciu! pe toti zeii poftei si nereida din adanc!

lucrurile devin serioase inainte sa ajunga dulci

si o luam de la capat cu papardelle de casa si St Jacques fara savoare

mici bulgari moi si fazi in cautarea unui cruste rumene, negasind calea intre atatea fire de pasta goale, viermuind pe uscat

vita buna, calcan de Marea Neagra cu fasole si ciuperci tempura fain, vinul excelent, nu ma intrebati de care

deserturi frantuzesti, retete din cartile lui Pierre Herme.

meniu scurt, preparate care inca-si cautau menirea, silentios cu zgomot clasic de tacamuri si voci reverberate-n aer,

promitator dar parca not there yet, but who am I to say

de incercat si peste sase luni