Peru. Lima, pe scurt. 2018

by Adriana | Dec 12, 2018 | Americi & Australia

Lima

Candva era un oras periculos, they say. Street crime, they add. Nu mai este asa dar tot nu ti se recomanda sa mergi singur in Baranco, cartierul artistic si deci cu potential turistic. Stai in Miraflores printre zgarie-nori ingusti pe coasta oceanului. Mergi prin parcuri imaculate in care the well-to-do sau the nannies isi plimba si dreseaza copiii si cainii. Este atat calm sub un soare bland de noiembrie si te intrebi ce e in neregula. E frumos, iti place dar e ceva ce zgandara si probabil pentru mine acel ceva a fost paradoxul de a sti ca-s in Lumea Noua cand totul indica Lume Veche si totusi sa ma simt atat de departe de lumea mea.In Miraflores-ul de langa ocean nu prea sunt indigeni, doar descendentii colonistilor europeni. In plus, turisti sau rezidenti afluenti coboare treptele hotelurilor cochete in costume de in alb si palarii de paie. Lovely Old World! Weird sense of time travelling. E ireal si nu ma pot opri din a compara sentimentul invers avut in Australia – eram downunder, la capatul pamantului dar de acolo Europa-mi parea aproape.

Problematica e simpla: se imparte un oras in 43 de municipalitati autonome si fiecare percepe taxe. Cele bogate pot impune taxe mari pe care apoi le folosesc pentru curatenia si siguranta zonei, angajand firme de securitate privata, arhitecti peisagisti si tot ce mai trebuie pentru a oferi un stil de viata comod si privilegiat, pe bani buni desigur. Districtele cu cladiri delapidate si rezidenti nevoiasi nu pot face altceva decat sa vada cum creste rata criminalitatii. Model clasic de reproducere a inegalitatilor sociale.

Kennedy Park, casa pisicilor

Un parc public intins intre doua artere de circulatie in care voluntari anonimi ingrijesc un numar variabil de pisici. Le vezi in copaci sau pe iarba si-s simpatice foc, iar parcul este curat si minunat. O idee pentru Bucuresti si ale sale pisici, pe care as vedea-o implementata daca ne-am strange cativa pisicari cu timp si vointa.

Casa Garcia Alvarado

Un alt loc in care calatoresti in timp. O casa care arata si functioneaza asa cum a facut-o in ultima suta de ani, sub indrumarea unei batrane doamne, descendenta familiei Castro Iglesias-Thorndike-Alvarado. Stramosii erau veniti in lumea noua initial pe la 1700 cand au fost ridicati la rangul de Conte de Lurigancho si marchiz de Otero pentru serviciile aduse coroanei spaniole.

Astazi Ana Maria si Josefina Garcia Alvarado organizeaza mese si evenimente elegante pentru cei interesati sa traiasca luxul vechii lumi. Ana Maria ne-a primit si insotit in baston povestindu-ne despre copilaria ferita de griji si izolata de exterior (tatal, playboy casatorit la 50 de ani nu isi lasa fetele sa iasa in oras sau sa citeasca ziarele, in schimb intreaga familie pleca periodic in Europa pentru cate noua luni). Pranzul luat aici este un exemplu impecabil de eleganta, dupa cum incerc sa surprind in fotografii.

Muzeul LARCO

Un loc minunat in care sa afli ceva mai mult si mai atractiv vizual despre Peru decat pliantele turistice sau Wikipedia. In plus, are si un restaurant bun si extrem de placut ca amenajare.

Gastronomie

Se spune ca este cea care a salvat orasul si mai mult, l-a pus pe harta culinara a lumii. Se bazeaza pe cartof si ardei, doua din darurile facute lumii de catre Peru. Calatorind cu un grup mare mesele au fost pre-comandate si astfel am avut sansa sa gustam cam acelasi meniu, traditional peruan sau interpretat, in multe restaurante bune. Unele din preparatele aprofundate au fost:

Causa limena (foto sus) un strat de piure rece de cartof, cu ton/ pui/ avocado maruntit si un sos de ardei aji amarillo plus ou fiert si masline tocate. E bun dar nu extraordinar si seamana cu o salata boeuf fara mazare, mult mai putina maioneza si cu cartofi piure, nu bucatele. Merita incercat.

Chicha morada– o bautura racoritoare pe baza de maiz morado, porumb mov si care se prepara in mod Traditional prin fierberea porumbului in apa cu coji de ananas, gutui, scortisoara si cuisoare. Dupa racire se strecoara, adauga zahar si optional lamaie. Prin adaugarea unui amidon si a fructelor ca topping se obtine un desert tip budinca mazamorra morada, despre care scriu aici.Chicha morada este si element de baza in obtinerea unei bauturi slab alcoolizate, chicha de jora, un tip de bere din porumb obtinuta prin germinarea porumbului, extragerea maltului, fierbere si fermentare. In unele culturi germinarea era inlocuita de mestecarea porumbului pentru a se transforma amidonul in maltoza sub actiunea salivei (procedeu intalnit si la alte culturi pre-moderne, incluzand sake-ul haponez). Uneori e buna si industrializarea la casa omului ????

Inca Cola – ca ne-bautor de Cola si bauturi gazoase Inca Cola m-a pacalit usor, fluturand o eticheta pe care scria lemon verbena. Ador verbina si iata-ma deci la supermarket (excelent loc de observatie sociologica, participativa desigur). Nu e buna. E dulce si artificiala, fara urma de aroma de verbina. Plus ca are o culoare turbata de galben (da, am vazut culoarea inainte de a gusta, dar eram dispusa la un compromis). Nu e de mirare ca bauturica aceasta, nationala peruana, desi cumparata de Coca-Cola nu a avut succes in alte parti.O piata obisnuitaImi fac mereu timp sa merg intr-un supermarket si o piata. Este modul meu de a vedea lumea normala, cotidiana si modul in care societatea se hraneste. Stiu si accept ca informatiile culese nu sunt reprezentative,  la fel cum o vacanta de o saptamana nu imi dezvaluie totul sau esentialul despre o tara. Si totusi, sunt exercitii utile in limitele lor.

Pur intamplator am ajuns in piata Surquillo, despre care se spune ca este cea mai mare insa din momentul in care intri pe aleile ingustate de abundenta produselor nu iti dai seama daca e mare sau mica; senzatia e ca mergi printr-un labirint, o lume paralela cu exteriorul, in care poti ramane cu zilele.

Sigur ca am adus acasa un sir de stiuleti de porumb de toate felurile. Abia astept sa vina sezonul sa seman boabele albe imense, mov si galben-portocalii.